Maserati 300S

În 1953 se lansa World Sportscar Championship (WSC), un campionat sub egida căruia urmau să se desfășoare, printre altele, și celebrele curse de la Le Mans sau Mille Miglia. Întrecerile WSC erau, la acea dată, mai degrabă reuniuni ale celor mai importante mașini sport ale momentului conduse de gentlemani decât competiții profesioniste în adevăratul sens al cuvântului, în care încă nu se investeau bugete enorme precum în cursele de astăzi. Dornici să ia parte în aceste intreceri, cei de la Maserati lansează în 1955 modelul 300S, cu o caroserie din aluminiu creată de Fantuzzi (un mic carosier italian) și cu un motor de 3 litri inspirat din propulsorul mașinii de Formula 1, Maserati 250F. Deși cerințele de bază în cazul mașinilor de curse erau centrate pe funcționalitate și performanță, 300S se remarca și prin eleganța minimalistă a formelor sale fluide, fiind o adevarată capodoperă de design pe patru roți.

Între 1955 și 1959 s-au construit 26 de exemplare Maserati 300S, care au beneficiat de trei variante de motorizare. Istoria participarilor mașinii în WSC este scurtă, însă bolidul a punctat câteva performanțe. Una dintre cele mai notabile s-a petrecut în 1956, la Buenos Aires, în cadrul cursei de 1000 Km, unde 300S a ocupat prima poziție, avându-i la volan pe Sir Stirling Moss și  Carlos Menditeguy. O altă victorie s-a înregistrat la Nurburgring, unde cvartetul reprezentat de Stirling Moss, Jean Behra, Piero Taruffi și Harry Schell a adus mașina pe prima treaptă a podiumului. La finalul anului 1956 echipa Maserati va ocupa locul 2 în clasamentul general WSC, în urma rivalei peninsulare Ferrari. Anul 1957 a fost ultimul în care Maserati 300S a mai participat în cursele WSC; exemplarele rămase în posesia companiei au fost vândute către diverși clienți în Statele Unite.

Maserati 300S poate fi considerată o mașină unică, ce a reușit să îmbine perfect caracteristicile tehnice ale unei mașini de Formula 1, foarte avansate pentru acea vreme, cu designul unui roadster tradițional manufacturat, devenind astfel o mașină de curse „cu stil”, o realizare de excepție atât din punct de vedere tehnologic, cât și din punct de vedere estetic.

Fiecare replică la scară executată de CMC are un grad de realism greu de găsit la alți fabricanți de machete 1/18. Reproducerea acestui Maserati 300S se încadrează perfect în acest „modus operandi” practicat de acest producător. Macheta este constituită din 1838 de piese separate, unele de dimensiuni extrem de reduse. Tipul de materiale utilizate la realizarea părților componente –  zamac, aluminiu, cupru, piele, cauciuc și mai rar plastic –  indică dorința fabricantului de a reproduce cât mai fidel originalul și de a adăuga o valoare intrinsecă modelului.

Forma fluidă a caroseriei – de tip „barchetta” –  este perfect surprinsă și este excelent pusă în lumină de vopseaua roșie, în contrast cu niturile metalice și gurile de aerisire laterale perforate.  Sunt de remarcat spațiile extrem de mici  și uniforme între corpul caroseriei și părțile sale mobile – uși și capote, care sunt construite din aluminiu.

Caroseria (din zamac) este montată pe o structură tubulară metalică de sine stătătoare, șasiul propriu-zis, întocmai ca la mașina reală. Pentru cei pasionați, CMC pune la dispoziție spre achiziționare (separat de acest model) și reproducerea șasiului (codul producătorului M-109). Toate componentele importante ale zonei șasiului sunt redate cu acuratețe, începând cu tubulatura cadrului de care aminteam, continuând cu elementele de suspensie, eșapamentul, conductele care fac parte din sistemul de frânare și terminând cu colierele metalice și îmbinările de cauciuc. Roțile pot fi demontate prin defiletarea fluturelui central, iar jantele au spițele fin realizate. Chiar și capacul valvei poate fi detașat (!). Remarcăm și inscripțiile perfect lizibile de pe pneuri, un alt element care oferă mai mult realism machetei. Dacă îndepărtăm roata, putem vedea un alt accent marca CMC, tamburii de frână excelent detaliați, cu striații radiale și găuri de aerisire minuscule.

Capota motorului este complicat de îndepărtat (ea fiind o piesă separată), necesitând atât acționarea prin rotire a celor 2 pârghii de pe capotă, cât și desfacerea curelușelor de piele. Un astfel de detaliu, fascinant pentru orice colecționar, este, pe de altă parte, un bun prilej de bătăi de cap: curelușele sunt relativ ușor de desfăcut, însă operațiunea inversă, de închidere a cataramelor, este un adevărat calvar. Poate pentru cei mai îndeminatici nu este atât de complicat, însă eu am consumat aprope 15 minute pentru a închide o curea.

Dar aceasta problemă poate fi neglijată dacă punem în balanță satisfacția pe care ne-o dă gradul de detaliere a motorului și, evident, dorința de a expune macheta fără capotă, pentru a admira mereu compartimentul motor, fără îndoială punctul forte al micului model. Propulsorul pare inspirat (daca nu cumva este identic) cu motorul unei alte realizări CMC, Maserati 250F.  Este vorba de un bloc cu 6 cilindri în linie, capabil să ofere mașinii reale 194 KW (260 HP).  Dacă aveam oarece dubii asupra celor declarate de CMC în privința numărului de piese componente ale machetei, vizualizarea compartimentului motor al acestui Maserati 300S m-a convins, cifra de 1838 nu-mi mai pare deloc exagerată.

Interiorul spartan, specific mașinilor de curse, axat pe funcționalitate și lipsit de elemente inutile, este foarte bine surprins de producătorul machetei. Scaunele sunt îmbrăcate în piele (cum altfel?), iar schimbătorul de viteze și pedalele sunt perfect conturate. Bordul conține doar indicatoarele necesare, care sunt lizibile și lasă impresia de volum. Închizătorile ușilor sunt funcționale, fiind dotate cu un sistem cu nit și arc, așa cum puteți vedea și în fotografii. Impresia de habitaclu rigid și auster este amplificată de podeaua simplă, brută, și de elementele tubulare ale șasiului care îl traversează.

Portabagajul, o zonă mai puțin detaliată la machetele obișnuite, este, în acest caz,  la același nivel de detaliere cu restul machetei. Și aici întâmpinăm aceleași dificultăți ca la desfacerea capotei motorului, capacul fiind asigurat cu două curelușe de piele. Dar și aici, tot ca la motor, efortul merită din plin pentru ceea ce putem admira în interior. Este vizibil rezervorul de combustibil, realizat din foi de tablă de oțel îmbinate cu nituri și fixat de șasiu cu benzi metalice. Sub roata de rezervă, asigurată la rândul ei cu mai multe curele de piele, se poate zări suspensia arcul cu foi transversal al suspensiei punții din spate.

Dedesubtul machetei putem observa mai clar calitatea lucrării CMC: șasiul reticular este redat minuțios, la fel și celelalte elemente –  puntea spate De Dion, diferențialul împreună cu cutia de viteze (plasate pe puntea spate) sau complicatele articulații ale suspensiilor care, bineînțeles, sunt funcționale.

Prin modul de realizare și grija pentru fiecare componentă, această machetă se situează, fără îndoială, în topul celor mai bune realizări la scara 1/18 din întreg spectrul de producători de minimodele auto la această scară. Mai ales pentru pasionații mașinilor de curse ale anilor 1950 – 1960 (dar nu numai), merită din plin includerea în colecție a unei astfel de piese remarcabile, chiar dacă efortul financiar la achiziționare nu este deloc neglijabil.

Text & foto: Alin Demian | Machete 1/18