SIAM Di Tella 1500

Machetele de revistă sunt o prezență constantă în lumea colecționarilor. O lume pe care, nu este foarte sigur dacă și sub aspectul valorii în circulație, dar, cu mare probabilitate, numeric o domină. Atât cantitativ, cât și ca varietate de modele reproduse.

Combinația între segmentele de piață atacate – low cost, pe de o parte, și al pasionaților de diverse teme, pe de alta – este un una, evident, de succes. Dezavantajele reprezentate de detaliile minimaliste, pentru a da un singur exemplu, sunt compensate din plin de faptul că astfel de machete constituie singurul răspuns pentru colecționarii interesați de un anumite modele (orice alte criterii în afara apartenenței la o serie tematică neconstituind argumente viabile pentru a determina un producător să se lanseze în realizarea lor). Bunăoară, colecționarii români au avut ocazia, nu demult, să achiziționeze machete ale camioanelor Bucegi și Roman, apărute în seria Kultowe ciężarówki z epoki PRL-U din Polonia.

Seriile Mașini de legendă (scara 1:43, De Agostini) și Automobile de neuitat (scara 1:24, Hachette) au fost alte surse importante pentru iubitorii de mașini autohtone. Epuizarea rapidă la chioșcuri a unor modele precum Dacia 1304, TV 14F sau Dacia 1100 și succesul comercializării lor ulterioare la suprapreț este elocventă.

Livrarea machetelor împreună cu reviste care descriu modelele reale are, sau măcar așa se poate considera, o importanță majoră în procesul de desfacere: cunoașterea istoriei sporește atractivitatea, iar imaginile și dimensiunile cu mașinile reale sunt o referință temeinică pentru aprecierea acurateții reproducerii.

Machetele de revistă au fost distribuite inițial în țările din vestul Europei (unde altundeva?) ajungând să cucerească apoi partea estică a vechiului continent (vezi, în special, Rusia), dar și restul lumii.

Argentina este un bun exemplu în acest sens, în ultimii șapte ani fiind difuzate nu mai puțin de 15 serii (cu scuzele de rigoare pentru eventualele scăpări): Autos Inolvidables Argentinos (din 2016, peste 150 de numere), Coleccion Dakar I (din 2017, 16 numere), Formula 1 The Car Collection (din 2017, 100 de numere), Ferrari GT Collection (din 2017, 16 numere), Turismo Carretera (din 2018, 60 de numere), Coleccion Dakar II (din 2018, 18 numere), Taxis del Mundo (din 2018, 35 de numere), Vehiculos Inolvidables de Reparto y Servicio (din 2018, 60 de numere), Coleccion Oficial de Autos James Bond (din 2018, 25 de numere), Museo Fangio (din 2018, 20 de numere), Autos Inolvidables Argentinos 80/90 (din 2019, 60 de numere), Coleccion Volkswagen (din 2019, 12 numere), Supercars (din 2019, 40 de numere), WRC Collection (din 2021, 60 de numere), Grandes Clasicos Argentinos (din 2022, 14 numere).

Parte din magazinele din branșă, la care se adaugă întreprinzătorii individuali, au atacat (și) acest segment oferind astfel pasionaților de machete auto posibilitatea să ia contact cu modele inedite, dar și scânteia necesară pentru stârnirea interesului de a răsfoi câteva pagini de istorie din industria de profil a unei țări cunoscute la noi mai degrabă prin conotațiile asociate numelor cvintuplului campion modial Juan Manuel Fangio sau creatorului mărcii italiene De Tomaso, născut la Buenos Aires.

Miniauto.ro a selectat pentru o scurtă prezentare modelul SIAM Di Tella 1500 din 1960, replicat la scara 1:43 de Premium & Collectibles Trading Co Ltd în cadrul seriei Autos Inolvidables Argentinos (la numărul 17), cu o apariție de-a lungul a șase ani, din 2016 până în 2022.

Compania SIAM Di Tella s-a născut în 1911, la Buenos Aires, fără nicio legătură cu domeniul auto, echipamentele pe care le fabrica fiind destinate industriei panificației. A cunoscut o dezvoltare semnificativă, multiplicând sectoarele de activitate și ajungând în 1940 principalul prelucrător de metale al Americii de Sud și, totodată, cel mai mare grup industrial din America Latină. În 1960, SIAM avea în portofoliu 13 unități de producție și număra peste 9.000 de angajați.

Prima conexiune cu vehiculele rutiere este dată de înțelegerea avută cu producătorul italian al scuterelor Lambretta pentru comercializarea a 2.000 de unități. Beneficiind de licența italienilor, SIAM a trecut la realizarea unei versiuni autohtone, denumită Siambretta, din care s-au vândut, de la începutul anilor ‘60 și până în 1970 circa 200.000 de exemplare, incluzând piețele din Chile și Uruguay.

Guvernul civil al președintelui Arturo Frondizi a adoptat în 1959, la un an de la accederea la putere, mai multe măsuri menite să promoveze investițiile și dezvoltarea industriei auto. Nașterea din acel an și evoluția din perioada imediat următoare a companiei SIAM Di Tella Automotores SA (parte a grupului mamă SIAM) exprimă entuziasmul argentienilor pentru mașini. Oferta publică de acțiuni avansată de SIAM în decembrie 1959 a generat cereri de nouă ori mai mari, ceea ce a condus la retragerea ei după numai câteva ore. De la finele lui octombrie 1959 și până la mijlocul lui martie 1960 o întreagă fabrică a fost pusă pe picioare plecând de la un teren viran de 50.000 de metri pătrați existent la Monte Chingolo, în regiunea Buenos Aires. Deja la sfârșitul lui 1961, aici lucrau circa 2.000 de oameni.

Iar la 2 aprilie 1960 ieșea de la Monte Chingolo prima mașină denumită SIAM Di Tella 1500. Producția era supravegheată de tehnicieni de la furnizorul licenței, conglomeratul britanic British Motor Corporation (BMC), rezultat în 1952 din fuziunea Austin Motor Company cu Morris Motor Company (deținător al mărcilor MG, Riley, Wolseley).

Caroseria autoportantă purta semnătura lui Battista Farina, proiectant pentru BMC (pentru care lucra din 1958) a trei majore categorii de sedan, în funcție de dimensiuni: mic – A40 (considerat prima mașină cu hatchback din lume), mediu – A55, mare – A99. SIAM Di Tella 1500 a primit-o pe cea medie, având ampatament de 2.521 mm, lungime de 4.521 mm, lățime de 1.613 mm și înălțime de 1.520 mm. Designul frontal era preluat de la modelul Riley 4/68 (introdus de BMC în aprilie 1959), iar partea spate avea forme similare Austin Cambridge A60 (cu lansare ce avea să vină în octombrie 1961).

Motorul făcea parte din seria B, cu patru cilindri în linie și capacitate de 1.489 cc, dar detunat de la 8,3:1 la 7,2:1 compresie, respectiv de la 68 CP la 56 CP. Cu tracțiune care se adresa roților spate și cuplat la o cutie manuală cu patru trepte, motorul era apt să propulseze mașina cu până la 117 km/oră.

SIAM Di Tella 1500 a beneficiat de caracteristici care l-au făcut repede popular în rândul taximetriștilor: interior spațios, consum mediu de doar 10,3 litri/100 km, pasaj mare aferent vitezei a treia (pretabil traseelor urbane, deci nereclamând o frecvență ridicată a schimbării treptelor), preț competitiv, service post vânzare integrat disponibil în Capital Federal (Buenos Aires), scaun șofer reglabil, lumini cu aprindere automată la deschiderea portierelor față. Din primele 14.500 de unități fabricate, au căpătat destinația taxi 3.870, adică mai bine de un sfert.

SIAM a folosit dealeri în mai toată țara, așa că vânzările au evoluat promițător. În consecință, la 2 septembrie 1960, la cinci luni de la lansare, era fabricată mașina cu numărul 1.000, iar la jumătatea lui 1961 producția totală ajungea la 7.000 de unități. Versiunile modelului sedan, de bază, s-au numit Traveler (break cu cinci uși, din 1961), Argenta (pick up, din 1963), Magnette 1622 (de lux, din 1964).

Din păcate, SIAM nu a reușit să atingă procentul legiferat pentru integrarea componentelor fabricate intern, ceea ce a determinat frânarea tendinței de creștere a producției. Pentru a se apropia de pragurile impuse, SIAM a apelat în martie 1965 la Industrias Kaiser Argentina (IKA), ca furnizor de echipamente și tehnologie. În septembrie același an, IKA a preluat 65% din acțiunile SIAM. Nu a fost suficient și în ianuarie 1966, compania redenumită CIDASA s-a văzut nevoită să recurgă la contractarea de credite. O cale fără întoarcere: după ce furnizorii s-au văzut nevoiți să accepte compensarea creanțelor prin mașini, în martie 1967 linia de producție din Monte Chingolo și-a încetat activitatea.

În total au fost fabricate 62.049 de unități de SIAM Di Tella Automotive și alte 7.699 de unități sub egida CIDASA. Din cele 62.049 de unități SIAM, 45.785 au fost model 1500.

Compania mamă, înglodată și ea în datorii, a fost naționalizată în 1972 (într-un proces de transfer de acțiuni către Banca Națională în contul obligațiilor către aceasta), pentru a fi privatizată apoi pe bucăți în 1986.

În Buenos Aires există un institut dedicat artei de avangardă și teatrului experimental, precum și o universitate care poartă numele fondatorului companiei, Torcuato Di Tella, italianul (născut în Capracotta, Molise) ajuns în Argentina la vârsta de 13 ani, în 1905.

Niciun eveniment implicând o reuniune de mașini clasice, desfășurat în Argentina, nu este de conceput fără participarea modelelor SIAM Di Tella.

Puține ar fi de spus despre machetă, dincolo de de cele care reies din imagini. Tipic machetelor de revistă, low-cost, grila radiatorului nu este perforată (un black wash ar fi recomandat pentru sporirea gradului de apropiere al imaginii de scara 1:1), mânerele portierelor sunt obținute prin matrițare (corp comum cu caroseria și nu piese separate), jențile prezintă bavuri și lista poate continua.

Aspectele pozitive sunt date de tampografiere, care se dovedește o operație reușită, și de nota de realism oferită de desenul cadranelor geamurilor. Și, mai ales, de proporțiile și liniile corecte care oferă imaginea generală, de sedan britanic, saloon cu patru portiere și portbagaj bine delimitat, o încântare pentru iubitorii de mașini adevărate.

__________________________________________________________________________

În fotografii, alături de SIAM Di Tella 1500 apar Fiat 1500 Multicarga Sergi Automotores (1965) din seria Vehiculos inolvidables de reparto y servicio și Mercedes-Benz 170D Automotores Juan Manuel Fangio (1954) din seria Vehiculos inolvidables de reparto y servicio.

Text și foto: miniauto.ro | Machete 1/43