Aston Martin V8 Vantage
AUTOart | 1985
Aston Martin V8 Vantage a fost caracterizat de unii admiratori drept primul „supercar” britanic. Cu o putere de 390 HP și o viteză maximă de peste 260 km/h a fost, la vremea apariției sale, una dintre cele mai redutabile mașini sport de serie ale momentului.
În lumea automobilelor britanice exclusiviste Aston Martin și-a găsit o nișă importantă, preferând să producă după 1945 mașini sport cu aer aristocratic, un segment pe care luxoasele Rolls Royce sau Bentley nu-l acopereau. Poate Jaguar să fi fost un concurent important, dar mașinile Jaguar n-au fost niciodată atât de nobile și nici atât de rare precum cele fabricate de Aston Martin. Coupe-urile GT DB3, DB4, DB5 și DB6 au îmbinat într-un mod cu totul excepțional performanțe de top cu un design cu accente clasice de mare rafinament. În plus, apariția în filmul „Goldfinger” a lui DB5 a creat o relație de lungă durată între James Bond și automobilele Aston Martin (relație care dăinuie și în zilele noastre) cu un efect uriaș asupra notorietății mărcii.
În anii ’60 piața europeană de GT-uri de lux beneficia de o ofertă generoasă; mărci de prestigiu lansau o serie de modele care au rămas peste ani repere importante în istoria automobilului. Jaguar E-Type, Ferrari Daytona, Lamborghini Espada, Maserati Ghibli, Rolls Royce Silver Shadow Coupe sau Jensen Interceptor. Cu o concurență atât de selectă, Aston Martin trebuia să vină cu un produs nou, elegantul și performantul DB6 fiind totuși considerat învechit. Astfel, compania britanică a lansat în 1967 modelul DBS, o mică revoluție în materie de design exterior în comparație cu predecesorul. DBS era un coupe de dimensiuni mari cu un aspect foarte modern, cu spate de tip „fastback”, muchii drepte și grilă pătrată, în ton cu cele mai avansate tendințe ale vremii. Elementele distinctive ale mărcii – priza de aer de pe capotă și aerisirile laterale decorate cu elemente cromate – au fost integrate în noul design. Inițial, DBS păstra propulsorul lui DB6, cu 6 cilindri în linie, 4 litri, carburator și 280 de cai putere. Doi ani mai târziu avea să fie introdus un nou motor, un V8 de 5,3 litri, injecție de benzină și 315 cai putere. Un facelift introdus în 1972 a conferit mașinii un aspect mai agresiv în partea frontală, fiind sesizabilă o oarecare asemănare cu prima generație de Ford Mustang. Tot din 1972 varianta DBS cu motor V8 a fost redenumită – simplu – V8, iar modelul cu motor cu 6 cilindri a fost denumit Vantage; acesta din urmă și-a încheiat însă cariera un an mai târziu. V8 a revenit la alimentarea cu carburator în 1973, ca urmare a unor emisii mari de noxe ale sistemului de injecție dar și a lipsei de fiabilitate a acestuia. Protuberanța de pe capota motorului a crescut în înălțime pentru a putea permite integrarea celor 4 carburatoare Weber dublu-corp; puterea a rămas aproximativ aceeași, cca. 310 cai putere.
În 1976 Aston Martin a împins dincolo de limite noile tendințe boxy-design lansând în paralel – pe baza aceluiași motor V8 – sedanul Lagonda, o realizare cu totul suprinzătoare, cu comenzi și afișaje integral digitale. Iar în 1977 a apărut o versiune de top a lui V8, botezată V8 Vantage. Spre deosebire de V8-ul „standard”, V8 Vantage beneficia de mici modificări exterioare, cum ar fi lipsa prizei de aer de pe protuberanța capotei și un eleron profilat în capacul portbagajului. Grila radiatorului era înlocuită de o placă (în culoarea caroseriei) în care erau inserate pe jumătate două faruri la fel de mari ca cele standard, iar puterea motorului a crescut la 390 de cai putere. Din 1978 mașina a căpătat un spoiler supradimensionat (în versiunea „Oscar India”, spoiler care a accentuat și mai mult caracterul „american” al aspectului exterior al mașinii, îndepărtând-o oarecum de eleganța inițială a modelului DBS.
Din 1986 au existat câteva upgrade-uri disponibile (furnizate de Aston Martin sau terți producători) care puteau urca puterea motorului la 430 de cai putere; un motor de V8 6,3 litri a fost, de asemenea, disponibil, cu o putere de 450 de cai putere. Cu astfel de cifre, Aston Martin V8 Vantage și-a meritat pe deplin titulatura de „supercar”. Tot din 1986 a existat și o versiune decapotabilă denumită Volante. Până la finalul producției, în 1989, s-au fabricat 534 de exemplare, din care 342 coupe și 192 decapotabile.
Apărută în mai multe variante de culoare (roșu, verde, albastru) în a doua jumătate a lui 2016, această machetă este probabil printre ultimele modele clasice realizate din metal de AUTOart (ulterior au folosit un tip de plastic pentru turnarea matrițelor, numit „composite” în comunicatele oficiale). Și este realizată foarte bine, din toate punctele de vedere. Este o caracteristică a modelelor AUTOart ce trebuie subliniată: deși metalul nu este folosit pe scară largă (ca în cazul unui producător premium de talia CMC), plasticul utilizat în diverse elemente de detaliu arată excelent. Ținând cont și de faptul că plasticul permite prelucrări mai fine, nota de realism finală poate depăși alte modele cotate superior. În cazul de față, aproape nimic nu este de reproșat aspectului general: liniile și proporțiile mașinii au fost respectate, vopseaua este aplicată uniform, toate elementele de detaliu exterior au un grad de finețe apreciabil. Ușile și capotele se închid corect, spațiile dintre acestea și caroserie sunt la rândul lor uniforme.
Evident, nu este totul perfect: rama geamului ușii din stânga are câteva puncte unde lipsește cromul, un detaliu care nu sare în ochi la prima vedere. Ar mai fi de reproșat niturile vizibile ale semnalizatoarelor laterale, bavurile tobelor de eșapament și, peste toate, aspectul grosier al plăcuțelor de înmatriculare. Cel puțin la plăcuța din față prinderea este complet inestetică și contrastează cu finețea restului detaliilor. Ar fi fost mai interesant ca modelul să poarte un număr de înmatriculare britanic în locul siglei Vantage.
La exterior, De remarcat sunt ornamentele gurilor de aerisire de pe aripi (decorate cu logo-ul „Vantage)”, barele de protecție, siglele de pe capotele motorului și portbagajului sau corpurile și suporturile oglinzilor laterale. Clanțele ușilor și ștergătoarele sunt de asemenea piese foarte bine realizate. La interior, bordul masiv și complicat, cu multe butoane, a fost atent lucrat, cu indicatoarele plasate în profunzimea planșei de bord. Fiind o mașină relativ recentă, nu lipsesc centurile de siguranță, făcute din material textil. Sub capotă, motorul V8 beneficiază de un nivel mediu de detaliere, dar lucrurile se mențin într-o notă decentă aici, fără însă să exceleze. Masivul capac al filtrului de aer salvează aparențele prin faptul că ascunde în general detaliile din profunzimea compartimentului. Pe blocul motor este lizibilă pe ambele părți (de câte 2 ori) inscripția în relief „Aston Martin Lagonda”. Portbagajul este simplu, fără roată de rezervă; în schimb, este mochetat integral (cu tot cu peretele care-l separă de habitaclu). Putem observa la ambele capote balamalele fine, care sunt piese separate. Capota motorului are în plus și amortizoare.
Șasiul nu este neapărat o realizare excepțională; există multe detalii, dar la anumite elemente nu pare să se fi lucrat prea mult (spre exemplu, corpul motorului sau structura de rezistență a șasiului). Cele 2 radiatoare laterale (vizibile prin găurile din spoilerul față) ar fi putut beneficia de un blackwash pentru mai mult realism. Roțile impunătoare arată bine, iar jantelor li s-a acordat atenția cuvenită. Pneurile în schimb nu au talonul inscripționat. Există însă un detaliu care merită amintit – amortizoarele punții spate – piese separate de culoare roșie.
Dar nota de ansamblu a întregii machete este, desigur, mare. Este o piesă care merită atenția colecționarilor pretențioși, realizată în spiritul AUTOart, cel puțin acel spirit care a caracterizat modelele de epocă ale producătorului. Până vom lua în vizor un exemplar cu caroserie din „composite”, ne mulțumim cu astfel de modele din zamac; gradul de detaliere și calitatea lucrării în lumea machetelor 1/18 are însă în ultima vreme un preț din ce în ce mai greu de suportat.
Text și foto: Ionuț Pârjolescu | Machete 1/18