Panoz Esperante GTR-1

Am început sӑ caut informaţii despre maşinӑ, pentru un review cât mai cuprinzӑtor.  Mare mi-a fost uimirea sӑ aflu cӑ baieţii ӑştia de la Panoz au fost foarte inovatori, in 2 rânduri, nu doar o datӑ!

Mai întâi, în 1997 au readus pe circuit conceptul de maşinӑ de curse cu motor frontal (motorul este aşezat între puntea faţӑ şi scaunul şoferului), dupӑ ce acest concept fusese abandonat de prin anii 60, mai marii din motorsport considerând cӑ soluţia constructivӑ cu motor central aflat în spatele şoferului este cea mai inspiratӑ.

Apoi în 1998 Panoz a lansat prima (!!) maşinӑ de curse hibridӑ (atât cu motor pe benzinӑ cât şi cu propulsie electricӑ). Aţi citit bine, prima, înaintea unor constructori ca Ferrari, Porsche sau Audi.

Deşi nu au reuşit niciodatӑ sӑ cӑştige o cursӑ consacratӑ la nivel mondial, cei de la Panoz împreunӑ cu echipele private care au cumpӑrat şi alergat cu maşini Panoz au reuşit rezultate mulţumitoare atât cu modelul Esperante GTR-1 (locul 7 la Le Mans 1998), cât şi cu cel ce a urmat, LMP-1 (locul 5 tot la Le Mans in 2000).

Panoz Esperante GTR-1 împrumuta numele de la modelul de stradӑ Esperante, însӑ cam aici se limitau lucrurile în comun. În fapt, era vorba de o maşinӑ complet nouӑ, propulsatӑ de un motor Ford V8 de 6 litri. A fost construit şi un exemplar omologat pentru circulaţia pe drumurile publice, pӑstrat de Donald Panoz, patronul firmei.

Bun, sӑ trecem la machetӑ. Este destul de grea pentru o machetӑ de curse, şi desi pare fragilӑ, nu este! Am reuşit sӑ nu-i rup nimic, nici oglinzi, nici antenӑ, nici deflectoare, nimic! În partea din faţӑ întâlnim farurile cu sticla (plastic de fapt) clarӑ, mari şi de efect. Acestea sunt flancate în partea de jos de deflectoarele de aer suplimentare ale maşinii, destul de bine realizate. Bine, sunt sigur cӑ astazi s-ar gӑsi cârcotaşi, însӑ nu trebuie sӑ uitam cӑ vorbim de o machetӑ realizatӑ acum mai bine de 10 ani.

Capota de mari dimensiuni are o vopsea bine aplicatӑ, şi dӑ maşinii acea impresie de motor care nu se mai terminӑ. Dacӑ macheta iţi lasӑ impresia asta, sunt curios cum arată masina realӑ. Aceeaşi capotӑ se poate da jos, însӑ este prinsӑ în şuruburi mici, orificiile fiind înguste şi fӑcând necesarӑ intervenţia cu şurubelniţe de ceasornicӑrie, gaura neavând mai mult de câţiva milimetri diametru. Nu e chiar cea mai inspiratӑ soluţie, aş spune…

Dând jos capota, gӑsim …. capace de plastic care acoperă în întregime motorul. Dezamӑgire, speram sӑ vedem şi noi o flanșӑ, o fişӑ, o bujie… nimic din toate astea, din păcate. Sincer nici calitatea plasticului nu mӑ impresioneazӑ, îmi place sӑ cred cӑ astea erau soluţiile constructive ale machetei atunci.

Interiorul aratӑ bine, forma volanului este ineditӑ, specifică mașinilor de curse, iar plasticul scaunelor este puţin poros. Aici au reuşit o treabӑ mai bunӑ.

În partea din spate întâlnim difuzorul aerodinamic, eleronul de mari dimensiuni, şi stupoare! Nu existӑ lunetӑ! Capota spate este gri, fӑrӑ multe ornamente. Cӑ vorbim de capota spate, iarӑşi întâlnim sistem de prindere cu şuruburi, combinat cu alte 2-3 prinderi în nituri. În concluzie, nu am reuşit sӑ dau capota jos, deşi pe net vӑzusem macheta asta şi cu capota spate datӑ jos. Nici nu mai încerc, de fricӑ sӑ nu rup ceva.

Per ansamblu, macheta unei foarte exotice maşini de curse, ce a fost fӑcutӑ in urma cu cel puţin un deceniu, deci nu trebuie sӑ ne aşteptӑm la detalii întâlnite pe machetele recent lansate.

Şi pentru cӑ nu era tocmai cald afarӑ, am continuat cu un whisky la Cafe No.35.

Text și foto: Cosmin Caracaș | Machete 1/18