Autor Subiect: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]  (Citit de 531 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
DODGE 330 426 HEMI SS BILL GOLDEN ”MAVERICK” 730 SS/A 1964 [50300]





Drag racing a devenit parte a culturii Americii, în special a părții sale tinere, la intersecția deceniilor cinci și șase. Deja la finele anilor ’40, cursele în care două mașini, una lângă alta, se întreceau pe distanța unui sfert de milă, fie stradale, derulate sâmbătă noaptea și ghidate de lumini roșii, fie pe pistă, reprezentau un fenomen de masă. Regulile au apărut odată cu înființarea National Hot Rod Association (NHRA) în 1951, la inițiativa lui Wally Parks, editor al revistei Hot Rod, cu prima cursă organizată la Pomona în aprilie 1953 și primul eveniment național derulat în Great Band, Kansas în 1955.





Cei trei mari au înțeles destul de rapid că pot transforma implicarea în curse într-un instrument de marketing formidabil. Mai mulți centimetri cubi, mai mulți cai putere, timpi mai mici pentru parcugerea sfertului de milă, însemnau, alături de urletul motoarelor și fumul degajat de pneuri la startul curselor, o rețetă serioasă pentru reclamă și, implicit, sporirea vânzărilor. Numai că, pentru a furniza un răspuns în acord cu criticile unei mari părți a presei – inclusiv revista Life, care vedea în drag racing noua teroare care pândea America (împingând tinerii la acțiuni necugetate și constituirea de bande infracționale) –, Automobile Manufacturers Association (AMA) a găsit de cuviință (politically correct sună cunoscut?) să impună restricția sponsorizării curselor de către producătorii auto. Desigur că asta suna bine, dar nu era la fel. Cel puțin nu pentru afaceri. Prin urmare, grupul Big Three a identificat și aplicat modalități prin care să evite interdicția (sună, probabil, și mai cunoscut, nu?), cea mai la îndemână fiind oferirea de echipamente și piese speciale, către clienți extra cost sau chiar sub forma dotărilor de fabrică. Conexiunea producătorilor cu cursele s-a realizat prin intermediul dealerilor, totodată dezvoltatori de soluții inginerești, transformați în sponsori și care își vedeau numele inscripționate pe mașinile angajate în competiții în schimbul unor discounturi din prețul la care acestea erau vândute proprietarilor piloți și, ulterior, al gratuităților în livrarea pieselor de schimb și prestarea serviciilor mecanice. Multe din echipamentele comercializate de acești dealeri erau produse direct de constructori, în aparență pentru dotarea mașinilor de stradă, dar având adresabilitate țintită spre cele din competițiile de viteză. Mopar, denumirea provenind de la cuvintele Motor și Parts, și folosită pentru a desemna structura aftermarket Chrysler a devenit similară cu însăși mașinile de curse având marca companiei. Ramchargers, un nume de mare prestigiu al drag racingului prin numeroasele victorii obținute, dar și prin modificările concepute și operate asupra motoarelor pentru creșterea performanțelor, format în 1959 prin reunirea mai multor ingineri angajați și școliți la Chrysler, poate fi considerat exemplul perfect de echipă de semi-fabrică.



Începutul a anilor ’60 a însemnat apariția unor modele legendare pentru cunoscătorii genului și nu numai. Majoritatea specialiștilor consideră că primul muscle car din lume este Pontiac GTO din 1964. Măcar precursoare ale acestuia, dacă nu chiar în aceeași categorie, pot fi considerate unitățile 409 din 1961 (cântată de Beach Boys) și Z11 din 1963 de la Chevrolet, Super Duty 389 din 1959 și 421 din 1962 de la Pontiac, Max Wedge 383 și 413 din 1959 și 426 din 1962 montate pe Dodge și Plymouth, sau Ford Thunderbolt din 1964 (Ford fiind singurul producător care a luat în serios interdicția AMA din 1957, o atitudine pentru schimbarea căreia a fost nevoie ca în poziția de președinte al diviziei în locul lui Robert McNamara, plecat în administrația Kennedy, să vină, în 1960, Lee Iaccoca, un iubitor al mașinilor hot). Peste toate, a strălucit, însă Hemi 426 care a făcut din mașinile companiei Chrysler adversare imbatabile pentru oricine. Bill Golden ”Maverick” și Roger Lindamood sunt doar două nume care au câștigat numeroase curse la volanul Dodge sau Plymouth.



« Ultima Modificare: 05/03/20*, 23 de mavrodin118 »
”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #1 : 05/03/20*, 17 »
Iar numeroase înseamnă… numeroase. NHRA nu era singura organizatoare de curse. Din 1956 luase ființă American Hot Rod Association (AHRA), inițial organizație non-profit, apoi din 1959, orientată către profit. Și mai existau National Association of Drag Strips (NADS) și United Drag Racers Association (UDRA).

Deși fiecare avea propriile reguli pentru competitori, în principiu, ele urmau aceleași repere. La bază se afla clasa Stock la care puteau participa mașinile ieșite de pe linia de producție din fabrică și disponibile în showroomuri. Legat de acest aspect, ”Big Daddy” Don Garlits, fondatorul AHRA, povestește cum pentru a lua startul la Super Stock a pus bagajele în portbagajul mașinii sale, Dodge Dart 413, și a călătorit alături de soția sa, Pat, din Tampa, Florida până la Green Valley, Texas, unde a apelat la un dealer local pentru modificarea raporturilor transmisiei. Evident, după cursă, s-a adresat aceluiași dealer pentru a aduce transmisia la starea inițială. Sloganul ”Win on Sunday, sell on Monday”, folosit de comercianții auto, avea acoperire în realitate.





În 1962, NHRA înregistra 14 subclase Stock, eșalonate în funcție de raportul greutate/cai putere: de la zero la 9,89 pounds/CP pentru Super Super Stock (SS/S), de la 9,90 la 10,59 pounds/CP pentru Super Stock (S/S) și alte 12 adiționale, de la A la L pentru Stock (A/S și în continuare). Atunci când competiția se adresa mașinilor cu tranmisie automată, S devenea SA (SS/SA, S/SA, A/SA șamd).
Top Stock Eliminator reunea cele mai rapide competitoare din celelalte clase.

Trei erau categoriile principale în 1960: Street – cu clasele Stock (*/S), Gas (*/G), Street Roadster (*/SR); Moderate Competition – cu clasele Altered Coupe and Sedan (*/A), Roadster (*/R); Full Competition – cu clasele Competition Coupe/Sedan (*/C), Modified Roadster (*/MR), Dragster (*/D). Cu timpul s-au adăugat Sportscar (*/SP) și Modified Sportscar (*/MSP).

Din 1962 în calendarul competițional își face loc clasa Factory Experimental (FX), deschisă mașinilor cu echipamente de fabrică indisponibile în magazinile de desfacere, catalogate în trei grupe, pe baza, de data aceasta, a raportului greutate/cid: începând cu A/FX pentru intervalul de la zero 8,99 pounds/cid și terminând cu C/FX cu 13 pounds/cid sau mai mult.







Regulile s-au tot schimbat, câteodată inclusiv în plină competiție. În 1963 pentru ca un model să se califice la clasele Stock și FX ale NHRA era nevoie să fie produs în minimum 50 de unități. După un an, NHRA a împins limita la 100 iar dotările gen caroserii din fibră de sticlă sau aluminiu, ori ferestre din plastic au fost interzise.

Desigur, inventarierea claselor este aproximativă. NHRA a eliminat folosirea combustibilului nitro în 1957, spre deosebire de AHRA care a menținut Fuel Altereds cu grupele Fuel Dragsters, Hot Roadsters și și Fuel Coupes. După care, NHRA a revenit asupra deciziei, în 1963.

Cel puțin la fel de riscantă este pretenția de a cuprinde toate cursele care au avut loc în acea perioadă. Informațiile se regăsesc în revistele de specialitate ale vremii și cam atât. Despre Bill Golden ”Maverick” se știe că a câștigat mii de curse. Pentru toate categoriile existau competiții regionale și naționale, divizate în mai multe etape.

NHRA era în perioada anilor ’60 gazdă pentru două competiții naționale: Winternationals la Pomona County Fairgrounds, California, pe Coasta de vest și Nationals la Indianapolis Raceway Park pe Coasta de est. Începând cu 1961, cel mai mare eveniment AHRA avea loc la Green Valley, Smithfield, Texas.







”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #2 : 05/03/20*, 18 »
William ”Billy” Lawrence Golden, născut 31 decembrie 1933, a început să ia parte la curse auto din AHRA Super Stock în 1958, la doi ani după ce părăsise Marina SUA. Mașina cu care a făcut-o, Dodge Custom Royal 316 cid, neconvențională pentru perioada respectivă, i-a atras porecla transformată în renume, de Maverick, pusă pentru prima dată de crainicul unei curse. Istoria ne spune că a stabilit sute de recorduri iar în palmares are peste 1800 de trofee după mai multe mii de curse câștigate.

O primă victorie importantă vine la Lions Drag Stripe A/S 1961 în fața a 149 de concurenți cu un timp de 12,14 secunde, obținut cu următoarea sa mașină, Dodge Phoenix 383 cid din 1960. La capătul cursei, Maverick își amintește că a fost abordat de Jack McFarland de la biroul de presă Dodge pentru Coasta de vest pentru a-i face cunoscut că poate beneficia de finanțare din partea companiei.

Pentru 1962 primește un Dodge Dart 330 S/SA dotat cu motorul Max Wedge 413 cid, cu care încheiase sezonul precedent pe Coasta de est Brian Nichols, fiul lui Byron Nichols, nimeni altul decât CEO al Chrysler. Maverick câștigă AHRA Winternationals la Fontana Drag City, în fața marelui Don ”Dyno Don” Nicholson (NHRA estimează că a câștigat 90% din cursele la care a participat în anii ‘60 și ’70) care alerga pe Chevrolet 409. Era anul în care avantajele Dodge și Plymouth le permiteau să se detașeze de rivale în cursele rezervate unităților cu transmisie automată. Construcția unitară le făcea să fie mai ușoare decât Ford, Chevrolet sau Pontiac, aveau startul cel mai rapid grație tipului de transmisie iar Max Wedge instalat pe sedanurile cu două uși Plymouth Savoy (sub numele Super Stock 413) și Dodge 330 (sub numele Ramcharger 413) se adapta cel mai bine sfertului de milă. Succesul lui Maverick era unul dat de calitățile sale de pilot, dar, cel puțin în egală măsură, se datora abilităților de mecanic ale acestuia, ce i-au permis să intervină asupra arborelui cu came, la avansul distribuitorului, galeria de admisie și evacuare și să găsească (împreună cu Marvin Ford) punctul optim de trecere a vitezei de la o treaptă la alta.
Același Maverick reușește să scoată la Nationals de la Indianapolis 1962 cea mai bună viteză la ieșire a clasei, cu 114,9 mile/oră.
Tot în 1962, NHRA Nationals SS/SA, desfășurat de Ziua Muncii a fost un veritabil show Mopar, cu o finală între două Dodge, adjudecată de Al Eckstrand.


Dodge vs Dodge în finală - o imagine obișnuită începând cu 1962

Chrysler îl trimite pe Maverick în 1963 la atelierul Dragmaster Company al lui Jim ”Ratchet Jaw” Nelson (colaborator Dodge din 1961) cu scopul de a contribui împreună cu acesta la îmbunătățirea unui alt Dodge 330 S/SA alimentat acum de noul Max Wedge 426 cid (Stage II) de 425 CP. Lucrările, incluzând montarea panourilor de aluminiu livrate de fabrică și, evident, adaptarea transmisiei, sunt gata în aprilie. Cu acest model, Golden câștigă șapte curse din opt (după alte surse opt din nouă) în Super Stock SS/A și atinge apogeul cu victoria de la Midwest Super Stock Championship din Martin, Michigan, unde înregistrează 11,55 secunde și 125 mile/oră. Dodge-ul său, votat în Top 10 Super Stock, este preluat de Charlie Adam care îl conduce spre succes în AHRA Nationals și apoi de Dick Landy.
Câștigătorii naționalelor Super Stock Automatic NHRA din 1963? Indy: Dodge. Pomona: Plymouth.
Câștigătorii naționalelor Top Stock Eliminator NHRA SA din 1963? Indy: Dodge. Pomona: Dodge.





Ca și cum Max Wedge (ajuns la Stage III pentru și mai multă putere) nu era de ajuns, Chrysler a introdus în 1964 Hemi 426 sau Engine Package A864, cu care a omorât efectiv concurența. Cunoscut ca Elephant engine, era realizarea Chrysler Corporation Advanced Engine Group (condus de Tim Hoover începând cu martie 1963), în special a lui Frank Bialk, autorul proiectului, care și-a început treaba plecând de la designul vechiului Chrysler Red Ram (Fire Power) din 1950. Cu el în dotare Plymouth a ocupat primele trei locuri la Daytona 500 în competiția NASCAR, spre consternarea celor de la Ford.
Folosit în drag racing, primea denumirea de Super Commando pe Plymouth și de Hemi-Charger pe Dodge.

Bill Maverick a primit și el la jumătatea anului un Hemi 426 într-un Dodge 330 argintiu, predat personal, odată cu cheile, de Jim Thornton, președintele Ramchargers. A urmat ce era firesc: vopsirea în galben și negru (culorile tuturor mașinilor lui Maverick), ajustarea carburatoarelor, montarea arboreului cu came RB, modificarea transmisiei. Și 35 de victorii din 36 de curse organizate în 1964 cu amendamentul că singura înfrângere a fost atât de controversată încât organizatorul i-a acordat premiul în bani lui Maverick.
Potrivit mai multor surse, mașina a fost pregătită de Bill Golden pentru a lua startul în ediția inaugurală AHRA Ultra Stock din 1965. Aceasta deși, sunt destule articole care evidențiază prezența lui Maverick în AHRA Ultra Stock în... 1964 (!). Și aceasta deși, din 1965 Maverick a trecut la altă mașină, legendarul Little Red Wagon. Așa încât nu e foarte clar unde și când au fost realizate cele 35 de victorii.
Bill Golden a fost folosit în 1964 pentru o campanie de promovare a două Dodge Charger, inclusiv la deschiderea sezonului la Beeline Dragway din aprilie.
Prezența în SS/A este indicată de inscripționarea corespunzătoare a mașinii. Există pe undeva o informație potrivit căreia în iulie 1964 Dick Landy l-a învins pe Maverick într-o cursă pentru un titlu S/SA. Se întâmpla cu puțin înainte ca Landy să obțină la Fremont, tot în SS/A un timp excepțional de 11,13 secunde.
Având în vedere palmaresul Hemi 426 Maverick, cu o singură înfrângere în toată istoria, e posibil ca Landy să fi depășit o altă mașină în acel iulie.





Pentru naționalele NHRA 1964 din nou nicio emoție. La clasa S/SA, la Indy victoria i-a revenit lui Jim Thornton cu Dodge (la fel ca în 1963) iar la Pomona lui Jim Rodgers cu Plymouth (cu trei Dodge și șapte Plymouth în ultimele patru runde). În Top Stock Eliminator, la Indy câștigător a fost Roger Lindamood cu Dodge (opt Dodge, șapte Plymouth și un singur Thunderbolt în runda finală), în timp ce la Pomona a triumfat Tom Grove pe Plymouth (cu șase Plymouth și două Dodge în runda finală).



”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #3 : 05/03/20*, 18 »
Aproape de finalul sezonului 1964, Golden este chemat la Detroit de responsabilul pentru relații publice Franck Wylie pentru a testa un pickup Dodge A-100 Hemi 426. Se năștea legenda Little Red Wagon, cu care Bill Golden Maverick avea să cunoască consacrarea supremă, devenind King of the Wheelstanders.

După ce și-a încheiat misiunea în AHRA Ultra Stock, Dodge 330 Maverick a fost transformat pentru clasa A/FX la atelierul lui Murray Branster din Michigan, continuând să alerge încă două sezoane. Potrivit conceptcarz.com, din 1964 până în 1967 a câștigat 134 din totalul de 135 de curse la care a participat.

Ieșită din circuit, mașina a stat garată câteva decenii în Lousiana. Rămășițele ei au fost descoperite de Murry Crowe, care a procedat la verificarea seriei și a purtat discuții cu Maverick pentru confirmarea autenticității. În final, ajunge la Terry Winckler, la fel ca o bună parte din piesele originale recuperate după îndelungi căutări de la magazinul unuia din foștii săi proprietari săi. Dodge Maverick a făcut obiectul unui amplu și complet proces de restaurare, urmărind respectarea cu strictețe a specificațiilor originale și implicând expertiza mai multor specialiști din lumea Mopar. Pentru detalii: http://www.1962to1965mopar.ornocar.com/mmo72011.html

 
(în poza din dreapta, Maverick în bluză albă)

Modelul recondiționat a participat la evenimentul Moparty at the Strip Las Vegas din 2011, acolo unde, invitat de onoare fiind, Bill Golden Maverick a avut ocazia să-i ocupe din nou cockpitul și să-i asculte motorul aflat la ralanti. Avea să declare că a fost singura mașină condusă de el, care l-a speriat prin rapiditate.



Bill Golden Maverick s-a retras din pilotaj în 2003. S-a stins în 2015.

Revista Mopar Collector’s Guide a publicat în numărul său din martie 2012 (vol.24, nr.12) un Top ten al celor mai relevante modele din 2011, în care Dodge Bill Maverick a ocupat a doua poziție. În descrierea modelului revista menționa ” it is literally (as far as we know) the only drag race car in history that never lost a race!”
« Ultima Modificare: 05/03/20*, 18 de mavrodin118 »
”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #4 : 05/03/20*, 18 »
Macheta cred că se vrea o reproducere a modelului Hemi Maverick din 1964 restaurat de Terry Winkler. Am căutat pe site-urile unde apare modelul real – cel în care Terry însuși relatează cum a decurs procesul de recondiționare, cel al evenimentului din Las Vegas și cel la care este disponibil numărul revistei Mopar Collector’s Guide – și, da, acesta corespunde în linii mari cu macheta. Toate înscrisurile de pe părțile laterale sunt acolo: Torco Oil, Headers Davis, Maverick, Orange County Dodge Dealers și numărul de concurs 730 SS/A. Pe capotă este vizibil cuvântul Maverick, dar nu și 426 Hemi. Asta poate însemna că fie niciuna din poze nu a beneficiat de unghiul favorabil, fie avem de-a face cu o invenție H61, fie e vorba de altă mașină – cum ar fi un Max Wedge cu care Golden a început sezonul 1964 sau chiar una din cele două unități folosite în turneul de promovare pentru Dodge Charger din acel an. De altfel, pe conceptcarz.com se specifică că mașina cu numărul 730 SS/A (care este totuși un Hemi) a fost transmisă lui Maverick de către Chrysler în scop publicitar. În același timp, niciuna din pozele disponibile pe net cu mașina reală nu oferă imagini ale portbagajului și plafonului, astfel încât nu poate fi verificată autenticitatea înscrisurilor din aceste porțiuni ale machetei.





Macheta, lansată în 2004, este o realizare serioasă. În general, Highway 61 nu făcea prostii și nu a făcut nici cu acest model. Cu mici excepții.
Acum, la mai bine de 15 ani de când a văzut lumina zilei, vopseaua a început să cedeze ușor pe la îmbinări. Trebuie să fii foarte atent, dar dacă ești, vezi treaba asta.

Surprinzător, mai ales dacă ne raportăm la marea majoritate a machetelor H61, liniile cromate care traversează caroseria în lung, nu sunt piese separate, ci profile rezultate prin matrițare. Și nici acelea nu foarte bine vopsite. La fel stau lucrurile în cazul cadrului ferestrelor laterale și al lunetei. Fanta de aerisire din imediata vecinătate a parbrizului nu este perforată iar adânciturile care o sugerează sunt vopsite (cu negru) destul de stângaci.

Din nou surprinzător, podeaua este mochetată, ceea ce nu cred să aibă corespondent în realitate. Scaunele sunt rabatabile iar în partea șoferului există centură de siguranță. În schimb, bancheta spate care, în mod normal ar fi trebuit să fie scoasă, e încă acolo. Dar, fie, în perioada respectivă nu era chiar neobișnuit ca o mașină să participe la mai multe categorii aferente diverselor intervale ale raporatelor greutate/putere tocmai prin artificii de acest gen, menite să-i crească sau să-i reducă, după caz, greutatea.

Motorul pare destul de în regulă. Mai ales dacă ignorăm că o parte a firelor, cele fixate pe peretele spate al compartimetului, dinspre cabină, sunt doar desenate.
 
În portbagaj, clasicul vinil și bateria (prezentă în acel loc pentru asigurarea unei repartizări optime a greutății), destul de detaliată.

Ca orice model de curse care se respectă, este deposedat de elementele inutile, cum ar fi ștergătoare sau parasolare.

Parcă nici șasiul nu este la fel de detaliat ca la alte machete H61. E drept, arborele cardanic se învârte, și mai sunt și multe alte piese, dar parcă ceva nu-i  în regulă. În plus, jantele roților spate nu sunt aidoma mașinii reale.

Per ansamblu însă, e o machetă adevărată. Grea, diecast, cu piese mobile. Machetă.




”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Offline johann.nunweiller

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 20.753
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #5 : 05/03/20*, 20 »
Multumesc pentru prezentare!
Tot timpul aflu noutati de la tine ;)

Offline ablanc

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6.373
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #6 : 05/03/20*, 22 »

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #7 : 05/03/20*, 23 »
Tot timpul aflu noutati de la tine ;)

păi, dacă ai exercițiul cititului, așa-ți trebuie!



 sal'tare
”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Online adycoke2

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 2.188
  • Gen: Bărbat
  • Bonum vinum laetificat cor hominis!
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #8 : 05/04/20*, 16 »
imi place mult partea frontala,grila ,bara cromata ,faruri precum si imbinarile de la elementele mobile,fara lufturi ,impresionant pt o macheta atat de veche,spatele este in aceeasi nota buna.
Nu-mi place interiorul,bordul,scaunele naspa...

Offline Ionuț

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 3.888
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #9 : 05/05/20*, 11 »
Prea multe detalii legate de cursele de drag, m-am pierdut pe parcurs (cine a citit tot să ridice mâna).

Macheta asta ar fi fost mult mai drăguță dacă ramele de geamuri (parbriz, uși) n-ar fi fost atât de grosiere. Șasiul e mult simplificat, e adevărat, dar "moda" asta a revenit în lumea machetelor odată cu invazia de rășini. În rest arată bine, prezentabilă, îi stă bine într-o vitrină, exemplifică bine fenomenul.

Fenomen - drag racing - care nu m-a pasionat niciodată, recunosc. A fost și e (dacă mai e) o apropiere la nivel popular a curselor de mașini, cu implicarea și participarea oamenilor obișnuiți, un fel de rudă de la țară a marilor competiții motorizate. Ideea a fost exportată, inclusiv pe la noi, unde se făceau "liniuțe" mai mult sau mai puțin legale.

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #10 : 05/06/20*, 14 »
asta e una din prezentările (deloc dese printre ultimele) în legătură cu care am certitudinea că lasă pe dinafară o grămadă de lucruri;
mai mă liniștește informația găsită în Popular Mechanics din ianuarie 1970 care spunea că, în condițiile în care au existat mii de curse în fiecare regiune a țării, este practic imposibil, chiar și sub formă de listă, să le prezinți pe toate;

drag racing este un fenomen, parte a culturii americane; când la o cursă din asta de la țară asistă 90000 de spectatori ai confirmarea deplină;

eu știu pe cineva care a parcurs tot; dar, probabil pentru faptul că s-a speriat văzându-se singur pe cărare, nu ridică mâna; sau poate din decență...
”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Offline johann.nunweiller

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 20.753
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #11 : 05/06/20*, 15 »
Eu am citit cu placere, pentru cultura mea generala.
Apreciez efortul necesar punerii intr-un loc a tuturor acestor informatii si presararea lor cu poze.

Offline mielu

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 283
  • Gen: Bărbat
  • Ne-am adunat aici ca sa fim mai multi
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #12 : 05/06/20*, 23 »
 all_rite

Online mavrodin118

  • Useri cu buton Modifica
  • **
  • Mesaje postate: 10.051
  • Gen: Bărbat
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #13 : 05/07/20*, 23 »
 sal'tare
”Dacă am realiza toți că nu trăim veșnic, am fi cu toții mai amabili. Sunt sigur.” (Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial)

Offline Dilo

  • BAD MOTHER FUCKER
  • Moderator Global
  • ****
  • Mesaje postate: 5.073
Re: DODGE 330 SUPERSTOCK [1964] [HIGHWAY 61]
« Răspuns #14 : 05/07/20*, 23 »
Cine mai citeşte în ziua de azi...   ;D