Cursa de 24h de la Le Mans este un concurs de anduranță pornit de la o idee simplă, aceea ca, producătorii de automobile să demonstreze fiabilitatea acestora într-o întrecere organizată după anumite reguli, dincolo de reclamele publicitare ale acelor vremuri prin care constructorii își supralicitau performanțele mașinilor construite.
Astfel, în anul 1923, are loc prima ediție a celei mai vechi curse de anduranță din lume, organizată aproape fără întrerupere până în zilele noastre, excepție fiind anul 1936 (greva muncitorilor din Franța, în special în industria producătorilor de automobile) și perioada 1940-1948 când competiția a fost suspendată datorită celui de-al II-lea Război Mondial.
Prima ediție a cursei de 24h de la Le Mans, denumită Marele premiu de anduranță de 24 de ore - Cupa "RUDGE-WHITWORTH" (
GRAND PRIX d'ENDURANCE of 24 HEURES "Cupa RUDGE-WHITWORTH") ia naștere, după consultarea Institutului Meteorologic, fiind ales un circuit stradal de 17,262 km din localitatea Le Mans, circuit care mai poartă denumirea "
Circuitul de la Sarthe".
Organizarea competiției se află sub patronajul ACO (AUTOMOBILE CLUB DE L'OUEST), asociație fondată în Ianuarie 1906.
Acestea fiind spuse, a fost publicat regulamentul de bază al competiției care prevedea:
a) Competiția internațională urma să se desfășoare în zilele de 26 și 27 mai pe circuitul de la Sarthe.
b) Mașinile înscrise vor trebui sa respecte toate specificațiile, în concordanță cu descrierea acestora din catalogul comercial de vânzare al fiecărui automobil.
c) Mașinile înscrise trebuie să aibă caroserie turism "Bona Fide" (legală, de serie) și sa fie echipată cu apărători de noroi, treaptă de acces, semnalizatoare, faruri, claxon și oglindă retrovizoare. Un juriu inspecta mașinile și le elimina pe cele care nu îndeplineau aceste cerințe.
d) Manivela de pornire trebuia să fie prezentă în trusa de scule pentru toți competitorii care aveau pornirea motorului electric în conformitate cu catalogul. Autoturismele cu motor până la 1100 cm³ trebuiau sa aibă caroserie în două locuri, celelalte în patru locuri.
e) Fiecare competitor trebuia să parcurgă o distanță minimă în cele 24 de ore și să îndeplinească de asemenea o minimă medie orară în funcție de capacitatea cilindrică a motorului.
Example: -
1100 cm3 capacitate cilindrică (
distanță minimă 920 km și o medie orară de
38,333 km/h);
-
2000 cm3 (
1200 km și
50 km/h);
-
3000 cm3 (
1350 km și
56.250 km/h);
-
6500 cm3 (
1600 km și
66.666 km/h);
f) La fiecare 6 ore, comisarii de cursă vor elimina mașinile care nu îndeplinesc distanța minimă care trebuie parcursă, după următoarele reguli: după 6 ore se accepta o întârziere de 20% din kilometrii care trebuiau parcurși, după 12 ore întârzierea acceptată era de până la 15%, după 18 ore se accepta o întârziere de 10% din kilometrii care trebuiau parcurși.
g) Premiile puse în joc, în special Cupa Ridge-Witworth, vor fi acordate mărcii de automobil cu cel mai bun punctaj după 3 ani. O cupă de bronz în miniatură a acesteia urma să fie acordată anual. Este de remarcat că
se premia marca automobilului, netinandu-se seama de model, motorizare sau caroserie.
h) În vederea participării la competiție, mașinile trebuiau sa fie prezente la Le Mans în data de 25 mai pentru a putea fi inspectate.
i) Startul se va da simultan tuturor mașinilor care vor fi aranjate și numerotate pe circuit în ordine descrescătoare a capacității cilindrice.
j) Culorile mașinilor erau stabilite de ACF (Automobile Club de France), în concordanță cu țara de proveniență a mașinii sau a echipajului, astfel:
albastru deschis pentru concurenții francezi,
roșu pentru italieni,
galben pentru belgieni,
verde pentru englezi,
alb pentru germani și
alb cu dungi albastre pentru americani.
k) Fiecare mașina înscrisă în concurs va avea un singur șofer la volan în timpul cursei, echipa fiind formată din doi șoferi. Aceștia se puteau înlocui oricând între ei. Pentru balansarea mașinii, sub fiecare scaun de pasager era așezată o greutate de 60kg proporțional cu numarul de locuri al mașinii.
l) Toate defecțiunile mașinii pe parcursul cursei trebuiau reparate doar de șoferi. Echipele de asistență aveau dreptul doar de a le pune la dispoziție, în apropierea mașinii, piesele și sculele necesare reparării.
m) Alimentarile de carburanți și ulei erau permise doar în cadrul standurilor, ale căror locații urmau sa fie trase la sorți. Consumul nu era limitat, însă rezervoarele erau sigilate după fiecare alimentare în prezența comisarilor de cursă. Timpul necesar alimentărilor și reparațiilor nu vor fi scăzute din media orară a cursei.
Sursa:
http://lemans-history.comÎn privința producătorilor de machete la scara 1:43 care s-au străduit sa reproducă mașinile prezente la Le Mans de-a lungul timpului se remarcă
Ixo cu reprezentarea aproape integrală a câștigătorilor cursei (cu mici excepții în privința anilor 2010 - 2018, datorate licențelor),
Spark care au ridicat ștacheta foarte sus prin faptul că au anunțat intenția de a produce toate mașinile prezente la Le Mans de-a lungul timpului,
Bizzare care s-au axat pe reproducerea unor modele mai exotice prezente la Le Mans,
Minichamps axați pe modele iconice (Porsche, Ford, BMW, Mercedes) și câștigătorii acestei curse de la mijlocul anilor 60 până spre 2010 cu mici excepții, dar și producători care dețin/au deținut licențe de reproducere a machetelor Ferrari (
Looksmart,
Art Model,
Best).
În cadrul propriei colecții machetele Ixo au ponderea cea mai mare datorită raportului
preț/calitate dar și a faptului ca este axată în primul rând pe câștigătorii acestei cursei de-a lungul timpului.
Câștigătorii anilor 1923 - 1930:
Câștigătorii anilor 1931 - 1939:
Câștigătorii anilor 1949 - 1959:
Câștigătorii anilor 1960 - 1969:
Câștigătorii anilor 1970 - 1979:
Câștigătorii anilor 1980 - 1989:
Câștigătorii anilor 1990 - 1999:
Câștigătorii anilor 2000 - 2009:
Câștigătorii anilor 2010 - 2019:
