In urma cu mai bine de 90 de ani, America era invadata de automobile, gratie a sute de marci si modele, multe dintre ele disparute astazi si cazute in anonimat. Printre ele, si marca REO, ce a fabricat masini din 1904 si pana in 1934 (a mai continuat cu camioane ulterior). Acest automobil, un touring de dimensiuni mari, a aparut in jurul anului 1917, insa exista foarte putine informatii despre el.
Ma bucur ca Signature a ales sa reproduca un automobil rafinat dintr-o perioadă atat de indepartata, in dauna unui model mult mai celebru cum este Ford T, de exemplu. Avem exemplul unei masini elegante si impunatoare ce prefigureaza stilistic orientarile de design de mai tarziu.
Nu cea mai mare, dar cu siguranta cea mai inalta (cu tot cu coviltir) din toata colecţia mea, REO pare sa respecte proportiile modelului original, dupa cat se poate observa in putinele fotografii existente cu exemplare care au supravietuit. La exterior se remarca rotile de dimensiuni foarte mari dar foarte subtiri, cu pneuri profilate, lonjeroanele proeminente (fara bare de protectie atasate), acoperisul care da o impresie destul de puternica de realism.
Exista insa mai multe carente, atat de proiectare cat si de executie, ce denota ca modelului nu i s-a acordat intreaga atentie pe care o merita. Jantele aduc putin cam mult a plastic, exista balamale exterioare doar pentru usile din fata, prin locuri mai putin accesibile exista defecte de vopsire iar farurile au nituri de prindere a geamurilor foarte vizibile. Ornamentul de pe calandru este fixat stramb. Imbinarile intre diverse elemente ale caroseriei nu sunt prea fericite, usile, de exemplu, nu se inchid deloc bine. Ma intreb daca nu cumva si masina reala avea astfel de probleme, dat fiind posbilitatile tehnologice si de finisare ale anului 1917. Poate astfel de deficiente sunt mai aproape de realitate decat ne imaginam noi acum. Inca un amanunt, calandrul, desi fara grila perforata, este in intregime metalic.
Piesa care sugereaza acoperisul pliat (decapotat) este doar un fel de capac turnat, departe de piese similare realizate de Ricko (la Lincoln K 1931, de pilda).
Interiorul este simplu, dar probabil ca si automobilul real era cam la fel. Podeaua in intregime mochetata se completeaza cu banchetele negre, corespunzatoare ca aspect. Mai sunt figurate tot felul de buzunare sau manere pe usi si pe spatarele scaunelor din fata, insa producatorul n-a dorit sa redea in amanunt aceste detalii. Bordul, cu doar doua ceasuri si inca vreo cateva butoane se apropie poate si el de ideea masinii originale. Am indoieli ca schimbatorul de viteze era pozitionat acolo unde se vede, intocmai ca la masinile moderne. In zona locurilor din spate exista si o strapontina fixa.
Motorul nu iese din linia generala, dar este satisfacator detaliat, chiar daca nu exista cablaje. Se pot vedea capace de chiulasa sau guri de vizitare la blocul motor. Sasiul are insa mai putine detalii, chiar daca exista lonjeroane, arcuri cu foi (evident, turnate in plastic) sau elemente de transmisie, intreaga zona a motorului este acoperita de un scut semicilindric. In partea din spate nu exista portbagaj ci doar un cauciuc de rezerva, după moda vremii, rotile de rezerva (cu tot cu jante) cred ca s-au impus ceva mai tarziu.
Desi nu se poate spune ca este o realizare de exceptie, fiind la nivelul mediu al creatiilor Signature, macheta are totusi un farmec deosebit, fiind mult diferita chiar si fata de modelele anilor 30. Cum oferta de masini 1/18 din acea perioada este foarte limitata, REO Touring este o piesa de colectie foarte interesanta si merita apreciata din acest punct de vedere.














