Macheta a fost lansată de Autoart în 2012 sub codul 70191 și cu denumirea Alfa Romeo 33 Stradale prototype 1967. Producătorul menționează pe cutia machetei că este vorba de reproducerea prototipului aflat la Muzeul Alfa Romeo din Arese. Numai că acesta, cu caroserie din magneziu, a fost finalizat abia în 1968 (după unele surse, chiar mai târziu). În plus, plăcuța de înmatriculare a mașinii este inscripționată cu ”33 Coupe”, așa cum apare în imaginile disponibile pe site-ul muzeului milanez, în timp ce Autoart a ales să scrie pe cea a machetei ”Museo Storico” sub emblema constructorului italian. În fine, prea puțin spre deloc important. Ceea ce contează este că macheta reunește caracteristicile care sunt specifice doar primelor două prototipuri: farurile duble de fiecare parte, fante de aerisire numai înaintea pasajelor roților spate (nu și la cele din față, ca la modelele seriei) și deschiderea cu două secțiuni a grilelor din lateralele cozii (spre deosebire de una singură la toate celelalte). Aspectul cu impact vizual care diferențiază aceste prototipuri este dat de poziția ștergătorului: la acesta, reprodus de Autoart, amplasarea este una convențională, imediat sub parbriz, iar la primul din ele, cel aflat în proprietatea Galeriei Abarth din Japonia, pleacă, neuzual, din plafon.
Macheta este la fel de frumoasă precum mașina reală. Autoart reușește să redea cu fidelitate și de o manieră rafinată formele fantastice desenate de Scaglione pentru exclusivistul model italian. Dar, cel mai important lucru care se poate spune este că avem o machetă, una adevărată, diecast, cu piese mobile, ceea ce permite punerea în valoare a caracteristicilor constructive specifice ale mașinii – funcționalitatea ușilor diedre sau deschiderea capotei motorului și a părții frontale care găzduiește roata de rezervă (ar fi indecent să vorbim de portbagaj la 33 Stradale). În egală măsură, foarte probabil, rotunjimile generoase ale ariilor de mari proporții de la ferestrele portierelor și parbriz, ar fi avut puține șanse să iasă atât de bine în situația în care ar fi fost alcătuite din alt material, să zicem similar celui folosit la replicarea geamurilor la machetele de rășină.
Alfa Romeo 33 Stradale de la Autoart, te provoacă, pur și simplu, să afirmi: Iată de ce machetele trebuie să fie diecast!
În mod evident, sunt derizorii aprecieri gen vopseaua este bine aplicată, nu există bavuri sau componentele se aliniază perfect. Chiar dacă ultima constituie o provocare în cazul portierelor, dată fiind lungimea considerabilă și formele perimetrului deschiderii acestora. Și totuși, pentru a găsi un motiv de cârcoteală, s-ar putea remarca că fanta prezentă între uși, la partea din față, și restul caroseriei, este ceva mai mare decât la mașina reală. Nu-i mai puțin adevărat că portierele par fragile și te fac să acționezi asupra lor cu reținere, de parcă prin manualul de utilizare producătorul ar fi precizat un număr limitat de operații.
Grilele, toate, sunt perforate. Blocurile optice au o doză mare de realism. Plasticul de la interior imită foarte bine pielea. Ceasurile de la bord și volanul sunt redate cu finețe. Motorul este detaliat. În fine, e bine. E foarte bine. Cuvintele, indiferent de cât de migălos ar fi croșetate, riscă, prea multe, să strice imaginea pozitivă dată de poze.
Din fericire, jantele modelului real sunt din aliaj, deci nu a existat riscul, materializat în cazul altor machete de la Autoart, reprezentării unor spițe neconforme (de regulă, supradimensionate). Prin gurile de aerisire ale acestora se pot vedea discurile.
