Mercedes-Benz W154 este o masina de curse proiectata de Rudolf Uhlenhaut, iar cu ajutorul acestui monopost, Rudolf Caracciola a castigat Campionatul European in 1938.
In urma unor noi reguli impuse de catre AIACR (Association Internationale des Automobile Clubs Reconnus) in acea perioada, prin care se trecea de la limita de greutate la una de capacitate cilindrica (3000cc), echipa Mercedes-Benz a fost nevoita sa conceapa o noua masina.
Bazat pe sasiul predecesorului sau (W125), noul monopost avea sa fie echipat cu un motor V12 de 2963cc, cu o putere 468 cp la 7800 rpm. Caroseria era din aluminiu iar masa totala a masinii ajungea la 981 kg, din care aproape ¼ cantarea doar motorul.Consumul insa era urias: 180 litri de combustibil (un cocktail exploziv de 88% alcool metilic, aproape 9% acetona si ale substante) la 100km parcursi. Totusi era echipat cu un rezervor pe masura: 233 litri.
Cei patru piloti ai echipei au fost: Rudolf Caracciola, Hermann Lang, Manfred von Brauchitsch si Richard Seaman. Acestia au condus acest monopost in anul 1938 la:
- Grand Prix-ul Frantei: locurile 1, 2 si 3
- Grand Prix-ul Germaniei: locurile 1 si 2
- Grand Prix-ul Suediei: locurile 1, 2, 3 si 10
- Grand Prix-ul Italiei: locul 3
- Pau Grand Prix: locul 2
- Tripoli Grand Prix: locurile 1, 2 si 3
- Coppa Ciano: locul 1
- Coppa Acerbo: locul 1
- Donington Grand Prix: locurile 3 si 5
In anul 1939, masina a primit o alta caroserie, diferita ca forma impreuna cu un nou motor, dar si-a pastrat numele.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Macheta reproduce masina lui Richard John Beattie "Dick" Seaman, de la Grand Prix-ul Frantei. Aceasta poarta simbolul de masina de teste (T) deoarece echipei Mercedes-Benz i s-au permis doar trei monoposturi in aceasta cursa, Seaman fiind a patra optiune.
Desi este o reeditare, CMC nu a prea adus imbunatatiri. Una considerabila ar fi ca se pot inlatura rotile; din ce am vazut pe net si pe site-ul producatorului, la modelele mai vechi acestea nu se dadeau jos. Un aspect deranjant e ca nu sunt perforate aerisirile. De exemplu pe modelul W165 aerisirile sunt vopsite cu negru, chiar daca sunt pline; ar fi putut face la fel si in cazul acestei machete. O alta mica dezamagire a fost faptul ca la aerisirile franelor din fata s-a folosit autocolant.
Totusi, macheta impresioneaza prin dimensiuni.
Grila radiatorului este realizata din elemente metalice sudate iar cireasa de pe tort este cifra 25 vopsita pe acestea.
Interiorul este simplu, tipic monoposturilor MB de la CMC. Scaunul este in imbracat in material textil albastru. In rest se gaseste mult plastic; chiar si volanul este dintr-o singura bucata, cu inelul vopsit maro.
Motorul este oblic fata de axul central al masinii si la prima vedere pare a fi defect. Insa asa era amplasat si la masina reala, pentru ca pilotul sa poata sta mai jos, cu picioarele intinse langa axul cardanic, nu pe acesta.
Anvelopele sunt ciudate. Dau foarte tare senzatia de plastic, in loc de cauciuc. In schimb sunt foarte frumos redate inscriptiile de pe acestea.
Clemele de prindere a capotei sunt cat se poate de simple, din sarma indoita. Nu au arcuri sau alte sisteme complicate; se rasucesc pur si simplu, permitand astfel capotei sa fie inlaturata.
Suspensia este functionala si foarte sensibila la atingere.
Din pacate si evacuarile sunt tot din plastic, iar capetele nu sunt simetric taiate.
Per ansamblu macheta arata foarte bine, vopseaua fiind impecabila, iar pentru mine este cel mai bine proportionat si frumos monopost Mercedes-Benz.
