Rolls Royce Silver Shadow, automobil de lux produs intre 1965 si 1980, a fost prima masina a celebrului constructor englez cu o caroserie autoportanta (“monocoque”). A fost, de asemenea, primul Rolls Royce ce integra in totalitate aripile rotilor in forma caroseriei. A beneficiat si de alte invoatii la nivelul marcii, cum ar fi frane cu disc, suspensii independente pe rotile din spate. Modelul a fost dotat cu un sistem de suspensie hidraulic, importat de la Citroen.
Motorul cu care a fost dotat initial era un V8 de 6.2 litri si 172 CP, iar transmisia se efectua prin intermediul unei cutii automate. Compania care s-a ocupat de crearea versiunilor coupe si cabriolet a fost Mulliner Park Ward (MPW), detinuta de asemenea de Rolls Royce. Coupe-ul (“2-door saloon”) a aparut in 1966, iar un an mai tarziu, versiunea cabrio. Din 1971, toate versiunile cu 2 usi s-au vandut sub numele Corniche.

Macheta Paragon Models reproduce coupe-ul MPW produs intre 1966 si 1971. Paragon este parte a mai cunoscutei marci Jadi si reprezinta un fel de divizie premium a acesteia. Acest Silver Shadow este primul lor model sub acest brand. De altfel, cred ca este si primul RR de epoca la scara 1/18 de pana acum.
Masinuta vine în cutie de polistiren, cu oglinzile si statueta de pe calandru separate, nemontate. Intr-o punguta sunt 2 statuete si 4 oglinzi, se ofera deci si piese de rezerva. Piesele se introduc prin fortare, dar se pot scoate destul de usor. Nu cad la prima adiere de vant (stau destul de ferm in locasurile lor), dar, odata fixate, nu e recomandabil sa mai fie demontate. Statueta mi-a dat putina bataie de cap, a intrat mai greu si a trebuit centrata. Dar, in final, totul arata perfect.

La o prima vedere, liniile caroseriei sunt bine redate, iar spatiile dintre partile mobile (usi, capote) sunt sufficient de mici si uniforme ca machete sa arate bine din acest punct de vedere. Din pacate, tot la o prima vedere, un aspect mai putin placut: caroseria prezinta pe plafon si pe capacul portbagajului cateva urme de zgarieturi sau vopsea sarita. E posibil sa fie din cauza unor particule de praf sau vreunei atingeri cand inca vopseaua era proaspata. Nu e un capat de tara, dar n-ar fi trebuit sa existe acolo.

Tot la o prima vedere, impresioneaza dimensiunile generale. Masina, care era construita pe aceeasi platforma cu sedanul (acelasi ampatament), este comparabila in marime cu unele americane ale anilor ’50. Este la fel de lunga ca un Hudson Hornet, de pilda, si cu mult mai mare decat un Peugeot 404, un autoturism european de dimensiuni medii al anilor ’60.


Un alt aspect bine punctat este calandrul (masca radiatorului). Evident, semnul distinctiv al marcii Rolls Royce trebuia tratat cum se cuvine de producatorul machetei. Desi din plastic, arata foarte bine, este perfect turnat si finisat, nu straluceste in lumina mai mult decat ar trebui, grila este real perforata, imita excelent metalul. Singurul minus este minuscula emblema RR, aplicata pe calandru si pozitionata putin stramb. Acest amanunt e mai degraba vizibil in poze si mai putin in realitate.

Blocurile optice principale nu au nituri. La cele din fata, sticla cu striatii putea fi mai bine montata, cel putin la unele din cele 4 faruri. Cele din spate sunt realizate exemplar, tot fara nituri, iar aspectul lor este foarte realist. In rest, la exterior, mai toate detaliile sunt la inaltime – clante, stergatoare etc. Statueta este mult stilizata, dar daca nu este privita cu lupa, aceasta problema e putin sesizabila.


O oarecare nesiguranta pare a fi in zona caroseriei de sub geamul lateral spate, acolo unde linia generala “se frange” usor pentru a sugera inceputul aripii spate. Din anumite unghiuri, forma nu pare foarte realist redata ci mai degraba ca o lovitura aplicata caroseriei.
Rotile sunt destul de bine lucrate, cu pneuri cu inscrisuri, cu linii radiale in relief si cu o mica banda alba circulara. Capacele argintii, masive, fara gauri si cu emblema RR in centru subliniaza caracterul luxos al masinii. Totusi, rotilor li se poate reprosa putin marimea – diametrul lor pare usor exagerat – dar mai ales grosimea cauciucurilor, unde este evident ca sunt supradimensionate fata de modelul real.

In contrast cu exteriorul, habitaclul nu pare redat si finisat cu aceeasi grija. Cu toate ca, fetele de usi, scaunele si banchetele arata multumitor iar podeaua este mochetata, bordul masinii este cea mai neglijata parte. Aspectul de lemn este neconvingator, indicatoarele ilizibile, iar volanul are o bavura oribila in partea stanga. Desi pe tavan sunt figurate plafoniere, nu avem parasolare rabatabile, cum se intampla cu alte machete din aceeasi class de pret.


Deschiderea capotei motorului nu este tocmai o treaba usoara, spatiul dintre aceasta si caroserie este destul de mic, iar balamalele destul de ferme. In cutie se gaseste si o piesa de plastic, special destinata deschiderii. Din pacate, motorul nu impresioneaza, piesele de acolo aratand o finisare destul de modesta. In plus, capota motorului se deschide sub un unghi mai mic de 45 de grade. Acest fapt este cauzat, probabil, de vecinatatea statuetei, producatorul nevrand sa riste posibilitatea deteriorarii ei accidentale.

Portbagajul este cat se poate de simplu, insa este mochetat integral. Nu gasim aici niciun fel de detaliu suplimentar. De altfel, porbagajul lipseste din poze, intrucat nu e nimic semnificativ de vazut acolo.
In cele din urma sasiul, dedesubtul masinii, desi are ceva detalii, este redat intr-o maniera nerealista. Puteti vedea niste brate de suspensie, cutia de viteze sau diferentialul, dar toate sunt in sectiune patrate, fara prea multa legatura cu realitatea. Dedesubtul portbagajului, intr-un loc special, se gaseste roata de rezerva.

Concluzia, personala, este ca macheta de Rolls Royce este per total destul de reusita. Mai buna decat un Norev (sa zicem), se apropie de standardele AutoArt, cel putin la exterior. Desigur, se putea mai bine la interior, motor, sasiu, dar e un inceput bun pentru divizia Paragon. Singurul impediment ar fi pretul, cam mare pentru acest nivel de finisare si detalii.


Pasionatii de modele clasice sau de marci de lux ar trebui s-o ia in considerare. Oricum, mai clasic decat un Rolls de anii 60-70, nici ca se poate. Un lucru e incontestabil: modelul e foarte fotogenic.