La finele lui 2012, Best of Show (BOS) începea să scoată primele modele. Au apărut destul de repede Mercedes 540K Autobahnkurier 1938, BMW 1600 GT 1968, Opel Admiral B 2800S 1971, VW Karmann Ghia T34 1961 (nu neapărat în ordinea asta și nici nu sunt foarte sigur că exact astea au fost chiar primele patru, dar sunt foarte pe aproape) și în lumea colecționarilor se simțea ușor cum crește temperatura. Mai ales că lista noutăților era într-o continuă evoluție, parte din modelele anunțate nu mai fuseseră replicate până atunci la scara 1:18, iar ritmul lansărilor s-a păstrat unul ridicat și în lunile imediat următoare. În febra asta, prin martie 2013, a venit Mercedes 170V 1939 (în serie limitată de 1000 de bucăți). Eu eram deja acolo și l-am luat. Trebuia. Câteodată, pentru a-ți îmbunătăți imunitatea este necesar să iei contact cu boala.
Macheta se prezintă rezonabil. Liniile, prin raportare la modelul real, par în regulă. Scara e corectă. Sub aceste aspecte, niciun reproș.
Vopseaua este aplicată bine. N-am întâlnit pasaje cu probleme. Iar nici un reproș.
În buna tradiție BOS, piesele separate sunt puține. Accentul este pus pe calupuri cât mai mari de material prelucrate prin matrițare. Într-o astfel de situație se regăsește și roata de rezervă amplasată pe ușa portbagajului, corp comun cu caroseria.
Mânerele portierelor și ale portbagajului sunt elemente distincte. Probabil că, având în vedere configurația lor, cu o foarte mică porțiune de contact cu restul machetei, a fost mai ușor așa. În schimb, toate celelalte elemente de prindere – portiere, capota motorului (părțile laterale, jos), ușa portbagajului – sunt turnate odată cu caroseria și asta se vede ca dintr-un alt film, unul prost.
Luminile amplasate în capătul brațelor mici care pleacă din aripile spate sunt sugerate prin vopsire.
Cadrul metalic aferent parbrizului și ferestrelor laterale este de fapt o bandă desenată, o caracteristică standard a machetelor BOS.
Pragurile, dintr-o bucată au striații vopsite în arginitiu. Destul de stângaci.
Componentele șasiului sunt modelate prin matrițare, cu excepția evacuării, care este piesă separată.
Cumva, fantele de aerisire laterale ale capotei motorului, par mai multe la machetă față de modelul real, deși la o numărătoare aproximativă duc cam la aceeași valoare.
BOS a continuat și continuă să producă modele pe bandă rulantă. Care mai de care. Unele la care nici n-am visat, cum ar fi Cadillac 341 din 1929, Dodge Eight DG din 1931, Packard 902 din 1932 sau LaSalle Series 50 din 1940. Sunt deja peste 300, spre 350 de modele. Și tot vin altele și altele. Un proces cu accent de lucru făcut la normă. N-ai cum să nu te întrebi în ce o consta munca de cercetare necesară proiectării matrițelor. Este tot mai clar că nici un alt producător nu a reușit să provoace senzația asta de producție extensivă, cantitativă, în dauna celei intensive, calitative, menite să distrugă plăcerea colecționatului.
