1963 STUDEBAKER AVANTI Sport CoupeSignature ModelsAvanti a fost un Sport Coupe construit de Studebaker Corporation între anii 1962-1963.
Proiectată de o echipa de designeri conduşi de genialul Raymond Loewy maşina a avut un design superb care nu s-a demodat niciodată.
Caroseria din fibra de sticlă, la care Loewy a renunţat la tradiţionala grilă frontală optând pentru aerisirile poziţionate sub bară, era montată pe un şasiu modificat de Studebaker Lark. Maşina era dotată cu frane disc Bendix pe roţile din faţă şi un puternic V8 de 240 CP (paralel s-au testat mai multe variante de motoare, ajungându-de la o variantă incredibilă care dezvolta 575 CP). Cu motorizarea standard s-au stabilit pe pista de la Bonneville 29 de recorduri de viteză, Avanti devenind cea mai rapidă maşină americană de serie în 1962.
Din pacate, datorită multiplelor probleme apărute la fabricarea caroseriei din fibră de sticlă, firma nu a reuşit să onoreze avalanşa de comenzi iniţiale, multi clienţi renunţând în favoarea modelului Chevrolet Corvette Sting Ray.
Astfel, la sfarşitul anului 1963 producţia modelului Avanti încetează odată cu închiderea firmei. După această dată modelul a mai fost fabricat de diverşi dealeri care au modificat designul original al lui Loewy.

Raymond Loewy and Sherwood Egbert with 1963 Studebaker Avanti

1963 Studebaker Avanti Brochure

1963 Studebaker Avanti Brochure

Macheta produsă de
Signature Models, departe de a fi perfectă, are numeroase probleme. Una din cele mai supărătoare este garda la sol; aceasta fiind prea mare, a trebuit să intervin asupra şasiului reuşind să o cobor cu aproximativ 2,5 mm în faţă şi 1,5 mm în spate. Astfel s-a păstrarat aspectului iniţial al maşinii, uşor aplecată în faţă.
Alta problemă este vopseaua caroseriei care prezintă numeroase defecte, unul din ele pe aripa stangă din spate este foarte vizibil. Cromul este de slabă calitate; pe rama parbrizului există o porţiune destul de mare unde s-a şters.
O notă bună pentru blocurile optice care sunt toate din plastic cu rame cromate şi nituri nu foarte vizibile. Uşile şi capotele nu se închid perfect şi au dog legs de o mărime totuşi acceptabilă. Motorul este simplist şi slab detaliat. Portbagajul nu este mochetat şi este absolut gol.
Interiorul este o surpriză placută: bordul este foarte frumos realizat cu un volan subţire, cu braţe cromate şi o consolă centrală care reproduce bine originalul. Scaunele nu sunt mobile, în schimb tot interiorul este mochetat iar în faţa locului soferului se găseşte un covoraş de cauciuc. Feţele interioare ale uşilor sunt şi ele bine realizate, în două culori, având ornamente şi mânere cromate.
Şasiul nu este foarte detaliat şi are nişte sisteme de prindere pe suport prea mari, foarte vizibile. Dacă deranjează acestea pot fi însă îndepărtate cu uşurinţă.
Concluzia: o maşină superbă care merita o machetă mult mai bună.