Urmatorul Mercedes
:
No.2: Mercedes-Benz 540K
Mercedes-Benz 540K (tip W24) este o masina care a fost fabricata de firma germană Mercedes-Benz intre 1935 si 1940.
Istoric:540K a fost prezentata pentru prima data la Paris Motor Show in 1936. Masina a fost proiectata de Friedrich Geiger fiind o dezvoltare a modelului 500K, acesta la randul sau fiind o dezvoltare a modelului de la sfarsitul anilor ’20, SSK. 540K a fost disponibil in variantele: cabriolet de doua locuri, coupe cu patru locuri, limuzină cu șapte locuri si caroserie si geamuri blindate, fiind una dintre cele mai mari masini ale perioadei.
Capacitatea motorului cu 8 cilindrii in linie a modelului 500K a fost marita la 5401 centimetri cubi, fiind prevazut cu carburator dublu corp, dezvoltand 115 CP in system aspirat (86 kW). Suplimentar a fost prevazut un turbocompresor, care ar putea fi angajat manual pentru perioade scurte de timp, sau în mod automat atunci când pedala de accelerație era apasata complet la podea. Aceasta solutie a crescut puterea pana la 180 CP (130 kW), 540K obtinand astfel o viteză maximă de 170 kilometri pe oră (110 mph).
Puterea era transmisa la rotile din spate prin intermediul unei cutii de viteze manuala in patru sau in cinci (opțional) trepte, primele trei trepte fiind sincronizate. Masina era echipata cu frâne hidraulice cu vid.
540K a avut aceeasi structura a șasiului ca si 500K, dar masa masinii a fost redusa semnificativ prin înlocuirea cadrului de tip grindă a lui 500K cu tevi metalice cu secțiune ovala - o influență a solutiilor adoptate pe masinile de curse Silver Arrows (Sagetile Argintii).
Pentru a satisface dorințele individuale ale clienților, au fost disponibile trei variante de șasiu pentru clasa 500/540K: două versiuni lungi cu un ampatament de 3290 mm (130 in), diferite în ceea ce privește sistemul de propulsie și aspectul caroseriei; și o versiune scurtă cu un ampatament de 2,980 mm (117 in). Varianta lungă, denumita șasiu normal, cu radiator direct deasupra axei față, a fost folosita pentru cabriolete cu patru locuri (cu patru geamuri laterale), tip "B" și pentru cabrioletele cu două ferestre laterale , tip "C", precum și pentru modelele tip turism și sedan ale mașinii. Șasiul mai scurt a fost folosit pentru cabrioletul cu două locuri, tip "A", model la care care radiatorul, motorul, cabina de pilotaj și toate modulele au fost retrase cu 185 mm (7,3 in) fata de puntea față.
Fabrica Sindelfingen angajat 1.500 de persoane pentru a construimodelul 540K, și a permis o mare libertate de personalizare a masinii pentru proprietari, de ceea doar 70 de șasiuri au fost echipate/modificate de constructori independenti. Printre proprietarii celebri s-a numarat si Jack L. Warner, proprietarul studiourilor de film Warner Brothers.
Odata cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939 propunerea de marire a capacitatii cilindrice a motorului la 5.800 centimetri cubi (5,8 l), pentru un model 580K, a fost abandonat, probabil după ce numai o astfel de mașină a fost construită. Producția de șasiuri a încetat în 1940 , ultimele doua bucati fiind finalizate în acest an, șasiurile deja construite fiind carosate si motorizate într-un ritm constant în timpul anului 1940, un număr mai mic fiind asamblate în perioada 1941-1943. Piese si componente pentru caroserii si motorizari au fost comandate în 1944 pentru câteva mașini.
Special Limousine
1936 Mercedes-Benz 540K cabriolet B
Folosind sasiul si elementele de baza ale caroseriei masinilor normale si Roadster au fost dezvoltate 12 masini speciale folosind un șasiu cu o lungime extinsă, avand ampatamentul de 3880 mm (153 in). Toate aceste masini au fost dezvoltate pentru eslonul superior din ierarhia nazista, sub forma de sedan decapotabil cu șase locuri. Pentru a permite montarea blindajului s-a folosit un sistem de suspensie spate tip De Dion. Din cauza greutatii mai mari viteza maximă dezvoltataa fost de 140 km/h (87 mph).
După tentativa de asasinare a lui Reinhard Heydrich la Praga, la sfârșitul lunii mai 1942, Cancelaria Reich-ului a folosit numai masini blindate pentru miniștrii și liderii propri, precum si cei ai aliatilor. Pe lângă comanda de 20 de masini de clasa mare, celebrul model Mercedes-Benz 770, Cancelaria Reich-ului comandat suplimentar, în 1942, un numar de 20 bucati 540K sedan cu doua usi, blindate. Acestea au fost livrate în perioada 1942 și 1943. Un ordin de livrare pentru 17 sedane blindate a fost plasat in a doua jumatate a anului 1943, lotul fiind livrat în luna aprilie 1944. Una dintre aceste masini a fost data cadou de Adolf Hitler lui Ante Pavelić, lider al Statului Independent Croația. După război această mașină a fost capturata și folosita pentru prima dată de către Ivan Krajacic, și apoi de Iosip Broz Tito (lideri ai Yugoslaviei).
Blue Goose (“Gascanul albastru”)
În 1936 Mercedes-Benz a lansat un model 540K special, desemnat 540Ks. Pe baza versiunii mai scurte de șasiu, cu ampatamentul de 2980 mm (117 in), masina a suferit o serie de modificari si imbunatatiri majore ale caroseriei. Pretul final al masinii a fost de 28.000 de mărci, cu aproximativ 6000 DM peste prețul de modelelor standard. Doar 32 de exemplare au fost construite vreodată.
În 1937, Reichsmarschall-ul Hermann Göring a comandat un 540Ks, în culoarea lui preferată, “cer albastru”, decorata cu blazonul familiei sale pe ambele uși. Masina a fost dotata cu caroserie si geamuri blindate. Poreclit “Blue Goose (Gascanul albastru)”, Goering a fost de multe ori fotografiat in masina.
Pe 4 mai 1945, Compania C, corpul de ingineri 326, Divizia aeropurtata “Screaming Eagles”, a armatei SUA " a intrat si a ocupat orasul Berchtesgaden, unde a capturat masina lui Göring. Generalul-maiorul Maxwell Taylor a folosit masina ca vehiculul de comandă în Germania de Vest până când acesta a fost transferat in posesia Trezoreriei SUA. Transportata la Washington, DC, Blue Goose a fost efectuat cu success un tur al Statele Unite pentru celebrarea victoriei asupra nazistilor. În 1956, masina a fost licitata de armata SUA la Aberdeen Proving Grounds în Maryland si vânduta lui Jacques Tunick din Greenwich, Connecticut, cu o sumă licitată de 2167 $.
În 1958 Jacques Tunick a vândut masina medicului veterinar George Bitgood Jr, acesta adaugand-o colecției sale private, dup ace a revopsit-o în negru și i-a refacut ornamnetele cromate. Dr. Bitgood a păstrat masina in colectia sa privata, afișand-o o singură dată la târgul din 1973 din Durham, Connecticut. După moartea Dr-ului Bitgood, Blue Goose a fost prezentata de familia sa la Reuniunea de la Fort Campbell a 101 Airborne Division, in Kentucky, în iunie 2002. Masina a fost apoi vânduta catre Carnlough International Limited din Guernsey, sub conditia ca masina sa fie restaurata in aceeasi stare in care a fost gasita initial in Berchtesgaden.
Producția (modele si numar bucati):
Productia combinata de 500K (342 mașini) și 540K (419 mașini) de la Sindelfingen au fost livrate:
• 70 șasiu fără caroserie si fara parti mecanice
• 28 autoturisme deschise (fara caroserie)
• 23 de sedanuri cu 4 usi (în principal 500K)
• 29 de sedanuri cu 2 usi (în principal 540K)
• 12 Coupé-uri
• 6 Autobahn Kurier (540K)
• 58 Roadster-e
• 116 cabriolete A
• 296 cabriolete B
• 122 cabriolete C
Unele masini de producție de serie au devenit reprezentative, dar este nevoie de un nivel mai ridicat de distincție in cazul unui autoturism pentru a crea o legenda. Acesta este cazul cu Autobahnkurier, care a fost numit după noile autostrăzi din interiorul și din jurul Berlinului. Legenda spune ca atunci când Jean Bugatti a pus prima ochii pe acest Fastback s-a întors acasă și a proiectat faimosul Atlantic.
Exista un motiv bun pentru care Autobahnkurier a făcut senzație. Capota lunga, liniile curgatoare și eleganța rafinată au fost greu de egalat. Și atunci când sunt combinate cu unul din cele mai bune șasiului de dinainte de al doilea război mondial, masina a fost greu de ignorat. Pentru a menține caracteristicile ce fac recunognoscibil marca Mercedes-Benz a insistat că acest fastback sa păstreze radiatorului frontal standard din acea perioada. De asemenea, modelul a fost primul Mercedes-Benz dotat cu geamuri curbate in partea din spate.
Prototipul:
Mercedes-Benz a lansat prototipul în luna februarie a anului 1934 la Berlin Motor Show. Aceasta masina s-a bazat pe un șasiu de 500K, avand o bara de protecție față și roti cu sfite placate cu deoratiuni cromate. Numărul de identificare de șasiu 130898, a fost dăruit sahului Mohammed Reza al Iranului de către guvernul german si a petrecut cea mai mare a vieții în Iran.
Masina a ajuns în cele din urmă în proprietatea Julian Mazjub care a spus: "deși listat ca un 500K, masina are un motor de 5,4 litri". Când a fost descoperit de către un importator de camioane Mercedes-Benz, în anii 1960, masina avea toate piesele originale, kilometrajul indicand doar 10.000 km. În acest moment a fost remarcata vopseaua in doua nuante de verde, precum si modelul special de bara de protectie.
A doua masina
O a doua masina a fost construita pe baza prototipului original, la Berlin. Aceasta a fost listata cu numărul de sasiu 288557 și finalizata în 1938 pentru profesorul spaniol Ingacio Barraquer. Acesta a achizitionat-o cu ocazia unei vacanțe în Germania. Barraquer a folosit aceasta masina de multe ori și a mers in multiple calatorii lungi, inclusiv o expeditie celebra prin Africa de Nord. El a călătorit din Libia, Cairo apoi a terminat traseul în Alexandria, masina fiind apoi imbarcata pe vapor si expediata în Spania. De-a lungul acestei expditii Barraquer a trebuit să se inlocuiască o anvelopă distrusă, doua amortizoare uzate și o garnitură de chiulasa.
În anii 1950, Barraquer a considerat ca masina este prea dificil de intretinut și a înlocuit-o cu un Mercedes 300S mai modern. Autobahnkurier-ul a fost cedat ginerelui și a rămas în familie timp de decenii. Pentru o perioada de timp a fost împrumutata la Antic Car Club in Catalina care a prezentat-o în Barcelona.
În cele din urmă masina a fost vânduta de către familia Barraquer în 2004 și restaurată de Paul Russell & Co înainte de a-si face un debutul la Pebble Beach Concours d'Elegance. Aici Autobahnkurier a câștigat premiul pentru cel mai elegant coupe și a fost un concurrent serios pentru Best in Show. A fost urmat în 2008 câștigarea Coppa d'Oro Villa d'Este.
Mercedes-Benz a raportat că ar putea exista un al treilea automobil dar acest lucru este neconfirmat.
iunie 2008.
Autor: Richard Owen
Surse si lecturi suplimentare:
http://www.supercars.net/cars/3604.html#gWRrKZffMC1PcK3Y.99http://www.supercars.net/cars/3604.htmlMacheta Mercedes-Benz Autobahn Kurier - 1938, 1;18, by BoS (Best of Show), turnata in rasina:
