„Je voudrai une Déesse” – nu este doar o replică dintr-o reclamă, ci o realitate istorică. Generalul de Gaulle şi-a dorit „zeiţa” DS (citit Déesse, adică... „zeiţa”), a primit-o, iar aceasta i-a salvat viaţa, şi chiar de două ori! Citroenul DS, limuzina prezidenţială a preşedintelui Charles de Gaulle în perioada frământărilor din Algeria, a trecut cu bine de două atentate puse la cale de OAS, aripa înarmată a coloniştilor francezi din ţara africană. Primul a avut loc la Pont sur Seine, la 8 septembrie 1961, prin declanşarea de la distanţă a unei încărcături de dinamită, iar al doilea, mult mai elaborat, a avut loc un an mai târziu, la Petit – Clamart, la 22 august 1962. La acea dată, preşedintele Franţei şi soţia sa se aflau în drum spre aeroportul bazei militare de la Villacoublay într-un DS19 negru, condus de un militar experimentat, Francis Marroux, acelaşi care şofa şi în momentul atentatului de la Pont sur Seine. Erau aşteptaţi de două grupuri de oameni înarmaţi, dintre cere cel mai numeros era într-un Estafette parcat pe marginea drumului. Deşi asupra DS-ului prezidenţial care rula cu viteză s-au tras 187 de gloanţe de mitralieră, dintre care 14 au nimerit maşina, prezenţa de spirit a jandarmului Marroux (care a dat scurt în marşarier şi apoi a demarat în trombă) şi calităţile „Déesei” (suspensia, în primul rând) l-au scos pe general viu şi nevătămat. Conducătorul comandoului de atentatori, locotenet-colonelul de aviaţie Jean Bastien Thiry, a fost executat un an mai târziu, fiind ultimul deţinut executat prin împuşcare în Franţa. Citroenul de la Petit – Clamart era una din cele 12 limuzine DS 19 cu număr „anonim” folosite de Charles de Gaulle, înmatriculat 5249 HU 75. Abia mai târziu maşinile prezidenţiale au fost personalizate, cum ar fi cea cu 3 PR 75 reprodus de IXO Models.
Citroen DS 19 al generalului de Gaulle, replicat de IXO Models la scara 1:43 pentru Editura Atlas din Franţa. Macheta este însoţită de un certificat care autentifică reproducerea fidelă a modelului din anul 1963, cu elemente tampografiate şi detalii precum mânere de uşi aplicate separat etc. Maşina are numărul de înmatriculare autentic 3 PR 75, pe care îl găsim în foto de epocă.
