Asupra modelului real n-am sa insist prea mult, este arhicunoscuta istoria sa. Mai multe detalii am dat aici:
http://miniauto.ro/forum/index.php?topic=1049.0 Initial se numea doar Volkswagen, apoi a fost identificat oficial ca „Type 1”. Prin anii ’60, modelul s-a transformat si diversificat, aparand gama de modele 1200/1300/1500, cu motorizari diferite.
Desi Minichamps sustine ca modelul reprodus dateaza din 1969, dupa unele surse varianta cu astfel de stopuri s-a fabricat doar pana in 1967. Poate ne lamureste cineva, mai exact.
Fara pretentii de macheta high-end, Volkswagen 1300 e destinat mai degraba pasionatilor de broaste, care se multumesc si cu reproduceri mai putin elitiste. Ceea ce este de remarcat la acest model este forma exterioara, aspectul general foarte reusit si foarte apropiat de realitate. Toate elementele au fost corect proportionate si imbinate, astfel incat masinuta sa dea cat mai mult senzatia de realitate... privita de la o oarecare distanta, evident.
Niturile de la faruri sunt de forma dreptunghiulara si foarte discrete, rotile sunt foarte bine redate si corect reduse la scara, piesele cromate nu sunt stridente la vedere, desi nu-s cine stie ce. Exista chiar si o antena, la fel ca in realitate, la usi geamurile nu sunt complete, balamalele exterioare de la usi n-au fost decat figurate putin.
In schimb, la senzatia de realism contribuie foarte mult dungile negre dintre aripi si corpul central al caroseriei. Acolo sunt la masina reala niste chedere probabil. Foarte bine ca s-au gandit sa le schiteze, ceva similar am vazut la BMW 328 de la AutoArt.
Lucrurile bune se opresc insa la exterior. In habitaclu, detaliile sunt relativ grosiere. Daca e sa scuzam producatorul, nici masina reala nu avea prea multe de aratat la interior. Si totusi, scaunele, desi vopsite in doua culori, nu beneficiaza de niciun detaliu semnificativ. Usile sunt prinse cu balamale ok, s-au straduit putin la grila aia de aerisire din jurul singurului ceas de bord, volanul nu e foarte gros.
Motorul este redat in aceeasi nota simpla, fara a fi insa neglijat complet. Sa zicem ca arata decent. Portbagajul este foarte slab. Il salveaza doar roata de rezerva de acolo, desi nu pare sa fie de broscuta.
Nici pe dedesubt nu exista prea multe detalii, puntea spate, care ar fi meritat mai multa atentie, arata destul de prost.
Revenind la detaliile externe, care sunt singurele motive de bucurie: ele fac ca macheta sa fie una decenta, la un pret corect.
Incercand o foarte scurta si superficiala comparatie cu broscuta din 1951 de la Maisto, trebuie sa spun ca la toate detaliile de exterior varianta Maisto e depasita. Ambele reproduc excelent forma generala si sunt corect reduse la scara, insa finisajele elementelor exterioare de la Maisto sunt foarte slabe. Deranjeaza in primul rand nepotrivirea usilor cu caroseria si lipsa contraaripilor, pe langa roti se intrevede plasticul habitaclului.
In schimb, la macheta Maisto este cea mai „fina” suspensie pe care am vazut-o la 1/18 („fina” in sensul de functionala, masina se lasa vizibil cand e asezata pe roti), iar detaliile de sasiu sunt mult mai interesante.
Dupa cum vedeti, le sade bine impreuna, iar pentru alte comparatii va las placerea sa va uitati si pe prezentarea aceea mai veche. Sper ca in curand sa-mi largesc colectia de broscute si sa am material pentru inca o noua sedinta foto.
