În sezoanele următoare regulamentul curselor de anduranță le-a scăpat ușor din mână celor de la FIA. Era situația oului cu găina, nu era foarte clar dacă prototipurile de cursă trebuiau dezvoltate din mașini de stradă sau puteai crea un model dedicat pe care să-l “îmblânzești” pentru stradă. Necesitatea unui singur model omologat pentru circulație a fost o invitație deschisă pentru Porsche GT1, Mercedes CLK-GTR și Toyota GT-One care erau toate protoripuri dezvoltate pentru circuit. Situația era evident injustă, McLaren F1 și Ferrari F40 urmau să se lupte cu mașini care aveau centrul de greutate mai jos, din cauza motorului și a cutie de viteze poziționată altfel, ceea ce se traducea în zecimi de secunde pierdute pe tur. Ca răspuns Ferrari a oprit proiectul F50 GT, McLaren în schimb a dezvoltat versiunea Long Tail.
McLaren F1 GTR Long Tail – 1996 – Ixo Models
Coada lungă a schimbat silueta a modelului, care acum pare prea vastă.
Modelul de omologare GT verde e produs doar din ceva kit obscur, apare la licitație doar în ani bisecți, și ajunge la peste 150 de euro. Așa că m-am mulțumit cu un model de stradă obținut din convertirea unui model de curse. Mașina există în realitate cu acest număr de înmatriculare, Ixo a făcut o treabă ok și la asta.
Am și aici un model racing, de la cursa de 4 ore de la Hockenheim 1997, a terminat pe trei.
McLaren F1 GTR Long Tail Gulf Team Davidoff – Nielsen/Bscher – Hockenheim 4h 1997 – Ixo (de revistă)
Interesant este că Thomas Bscher, unul din piloți era un gentleman driver, un bancher de profesie, peste ani avea să ajungă președinte la Bugatti.
