La prima vedere, formele sunt în regulă. Scara este 1:18, fără nicio virgulă, corespunzătoare ampatamentului scurt (2985 mm) pe care a fost realizată mașina.
Ce pare cel mai ciudat lucru este absența unei porțiuni cromate din levierul frânei de mână plasate la exterior, fără de care acționarea tamburilor se face, cel mai probabil, prin bluetooth. Cum am avut macheta expusă, alături de altele, la
Muzeul de Istorie, iar la strângerea lor de acolo am găsit o piesă ruptă căreia nu i-am identificat apartenența, imediat ce am remarcat că sistemul de frânare este incomplet, mi-a dat prin cap că m-am învârtit de lipit ceva. Din fericire (sau nu?), după ce am cercetat mai multe poze ale machetei de pe site-urile serioase (începând cu
diecast.org), am remarcat că în locul respectiv macheta mea nu are nimic în minus.
La modelul real, este vizibilă o bară subțire care leagă farurile frontale, fără corespondent la machetă. La fel, reprezentarea la scară redusă nu reproduce grătarele de protecție amplasate pe părțile laterale ale rezervorului.
Anvelopele și spițele par ceva mai groase la machetă decât în realitate. Diferențe de formă apar și în cazul oglinzii din cockpit și al tobei de mijloc. De asemenea, culoarea volanului nu e aceeași: negru la machetă, maro (posibil îmbrăcat în piele) la modelul real.
Macheta are în plus o plăcuță pe partea stângă a capotei motorului, cu datele de identificare ale vehiculului (ilizibile).
Caracteristica principală a construcției machetei este, în opinia mea, atenția la detalii. Chiar și acolo unde compromisul este evident, cum ar fi căblăraia și niturile de pe părțile laterale ale caroseriei, în cazul cărora producătorul a apelat la soluția configurării lor prin matrițare într-un singur corp și nu sub formă de piese separate, lucrurile au ieșit bine.
Grilele, frontală, de la faruri și cele de protecție ale carburatoarelor care alimentează compresorul și din fața echipajului, sunt lucrate cu finețe. Ultima, la fel ca ferestrele (din dreptul pilotului și al copilotului) sunt rabatabile. Fantele de aer de pe capota motorului sunt decupate. Emblema arată și ea foarte bine. Cifrele și literele de pe plăcuța cu numărul de înmatriculare sunt redate în relief. Elementul distinctiv al modelului, alimentatorul
Roots, beneficiază de o manoperă de excepție. Rezultatul ei este de efect.
Curelele de pe capota motorului sunt din piele și funcționale. Pentru deschiderea lor este nevoie de îndemânare, răbdare și pensetă. Odată îndepărtate și lateralele capotei ridicate se dezvăluie un motor bine reprezentat. Poate că nu toate firele și alte alea sunt acolo, dar imaginea de ansamblu nu lasă deloc de dorit.
Portierele sunt prinse în balamale. Scaunele, din plastic, au partea din spate acoperită cu un material textil gen mochetă. Același material acoperă podeaua din fața banchetei. Instrumentele de bord încântă privirea prin felul în care arată. Mai nefericit creionate sunt oglinzile, centrală (din cabină) și laterală (din exterior).
Rezervorul cu accesoriile sale, parte din ele piese separate, se constituie, la rându-i, într-un deliciu.
Din păcate, roțile nu au nicio inscripție. Coviltirele, dintr-un tip de plastic, nu aduc prea grozav cu cele originale. Pentru a-l atașa pe cel mic de partea din spate a corpului mașinii, este nevoie de forțarea ușoară a ramelor laterale. Cel mare trebuie trecut pe deasupra acestor rame și nu se încadrează deloc bine cu caroseria.
Vopseaua este aplicată impecabil iar bavuri n-am întâlnit. Menționarea faptului că roțile brachează din volan sună a bizarerie. Numai că, după cum se vede treaba, peste oarece timp, s-ar putea să fie nevoie de un puternic recurs la memorie pentru a ne aminti că așa ceva a existat, drept pentru care, informația nu mai pare așa de nelalocul ei.
Desigur, mai sunt lucruri de spus. Cu siguranță, au rămas multe pe dinafară iar eu nu sunt specialist. O confirmare temeinică în acest sens furnizează chiar site-ul miniauto.ro:
http://miniauto.ro/2015/08/bentley-blower/.
