De multă, de foarte multă vreme, cam de pe la începutul noului mileniu, am început să tânjesc după o machetă (rășină! – o raritate pe atunci) Tatra T87 realizată de fabricantul ceh Hynek Knopp (din Chotěšov). Prețul mare, peste 400 de euro (mare și acum, darămite în perioada aia), precum și lipsa oricăror referințe cât de cât solide, m-au făcut să nu mă încumet la achiziția ei. Apoi, au apărut machetele Tatra la 1:43 – T77 de la Ixo (Museum), T87 și T97 de la BoS, T600 de la Neo – și aleanul a prins să se mai ostoiască. Iar când MCG a venit pe piață cu versiunea T87 la 1:18, nu m-am gândit de două ori. Abia după aceea am căutat să văd despre ce este vorba…
Prin urmare, producătorul este MCG. Ca toate machetele MCG și aceasta este de o calitate mediocră. Desigur, nu are nicio parte mobilă. De la câțiva metri distanță (în funcție de acuitatea vizuală/dioptrii) arată bine. De aproape, devin vizibile stângăciile.
Din profil, liniile se prezintă în regulă. Panta de coborâre a roofului către spate pare cea corectă. La fel și componentele structurale aparente. În schimb farurile laterale lasă impresia că pleacă din aripi mai de sus decât ar trebui. Totodată, deschiderea cozii din porțiunea spate de tip fastback, este mai amplă la modelul real în comparație cu cea a machetei.
Marea majoritate a mașinilor au avut oglinzi laterale, fie amplasate pe aripi, fie atașate de pilonii frontali. Deloc surprinzător, macheta reproduce o versiune nedotată cu așa ceva.
Mini-grila față este de toată jena – creionată prin matrițare și desigur neperforată. Similar se prezintă și fantele de aerisire din coadă. Ștergătoarele, la rândul lor, furnizează o imagine modestă.
Deși ramele portierelor sunt configurate prin vopsire, rezultatul este atât de slab, încât e aproape imposibil să ratezi să vezi fanta de lumină care se cască între acestea și piloni (ca și cum portierele nu s-ar închide etanș).
Structural, macheta are două componente majore: corpul (caroseria) din metal, la care sunt atașate geamurile, oglinda retrovizoare și bordul din plastic alcătuit dintr-o singură bucată, respectiv podeaua (termenul șasiu este impropriu), pe care sunt prinse roțile și panourile, și ele din plastic, lipite între ele, cinci la număr, cel de jos incluzând scaunele față, bancheta spate, schimbătorul de viteză și frâna de mână, iar lateralele având pretenția de a reprezenta interiorul portierelor.
În ceea ce mă privește, macheta de la MCG a umplut un gol în colecție. Pentru cei care, vorba unui distins coleg de forum, nu coboară sub un anumit nivel al detaliilor, nu este o opțiune. Acum, că am căpătat o referință, parcă îmi doresc (și) mai mult exemplarul de la Knopp…
