MAZ 537 G

MAZ 537, puțină istorie

Ideea unui vehicul care să ruleze pe 8 roți independente este destul de veche (primul atomobil astfel dotat a fost inventat pe la 1911), dar războaiele mondiale din secolul trecut au stimulat dezvoltările tehnologice, căutându-se diverse soluții pentru vehicule militare cu tracțiuni puternice, capabile să ruleze pe orice fel de teren, de la șosele asfaltate la drumuri forestiere sau chiar în afara drumurilor. Cu toate acestea, primele camioane cu 4 punți, semnalate pe la mijlocul anilor ’30 în Marea Britanie, au avut destinație civilă, rațiunea construirii lor fiind necesitatea unor transporturi de dimensiuni  mari, de zeci de tone. Ulterior, în timpul celui de-al doilea război mondial, au apărut în Statele Unite prototipuri de camioane militare cu 8 roți și transmisie integrală.

După anii ’50 ideea unor camioane sau transportoare blindate cu transmisie pe 4 punți se extinde, dar astfel de utilaje vor rămâne îndeobște apariții exotice pe șosele, fiind de regulă vehicule destinate uzului militar. Nici sovieticii nu rămân mai prejos, avansul tehnologic pe care l-au înregistrat în perioada de după cel de-al doilea război mondial fiind unul remarcabil în toate domeniile. În contextul unei perioade în care cursa înarmării între superputeri se accelerează, inginerii sovietici proiectează un camion de artilerie impresionant, ce va fi fabricat în primii ani la Minski Avtomobilnîii Zavod (MAZ). Construit sub indicativul MAZ 535, camionul era un monstru de aproape 9 metri lungime cu tracțiune pe 8 roți, capabil să transporte 7 tone sau să remorcheze trailere de 15 tone. Prototipul a fost disponibil în 1956 și beneficia de o serie de soluții tehnice avansate pentru vremea lui – servodirecție, suspensie independentă pe toate roțile sau transmisie semiautomată, adaptabilă în funcție de terenul parcurs. Motorul era luat direct de pe tancurile T-34 și BT-8, un propulsor diesel cu 12 cilindri în V, cu o capacitate de 38,8 litri și cu o putere 375 HP la numai 1650 de rotații pe minut. Era poziționat destul de sus, în spatele cabinei pasagerilor (în care încăpeau  4 persoane pe o singură banchetă – 3 călători și șoferul).

În 1959 modelul a avut deja un succesor, MAZ 537, o variantă îmbunătățită capabilă să remorcheze o sarcină de 50 de tone (mai târziu crescută până la 65 de tone). Din 1963, producția s-a mutat de la Minsk (atunci în URSS, astăzi în Bielorusia) la Kurgan, în Rusia, unde a continuat până în 1990, însă numele de MAZ s-a păstrat. Diverse variante – între care MAZ 537 G, echipat cu troliu cu cablu de 100 metri, capabil să tracteze până la 15 tone, ușor de recunoscut după „cutia” din spatele cabinei, care adăpostea mecanismul troliului – au avut în special o utilizare militară (tractor de piese de artilerie, cap-tractor pentru trailer), dar unele exemplare au fost folosite și în industrii civile – camioane capabile să abordeze zone greu accesibile, tractoare pentru avioane pe aeroporturi sau vehicule de intervenție în situații de urgență. MAZ 537 a fost și exportat în alte țări, existând în dotarea unor armate din sfera de influență sovietică (în Ungaria, de exemplu).

Astfel de camioane cu 8 roți au rămas însă – până azi –  niște apariții destul de rare pe drumurile publice. De remarcat că unul din camioanele principale de transport ale armatei americane este tot un vehicul 8×8 – Oshkosh HEMTT, în uz încă din 1984, folosit și azi (cu modernizările de rigoare). În zona blocului comunist, cei mai în vârstă trebuie să-și amintească de impunătorul Tatra 813 (Kolos), o culme a industriei cehoslovace de camioane grele, apărut pe la sfârșitul anilor 1960 și folosit la noi atât în aplicații militare cât și civile (în versiunile 6×6 și 8×8). Astfel de camioane au existat în dotarea ITB în anii 80 și 90 ai secolului trecut, fiind utilizate la tractarea tramvaielor sau troilebuzelor care se (tot) defectau în mijlocul drumului. Și producătorul român Autocamioane Brașov a construit, într-o serie foarte redusă, o versiune 8×8 a camionului DAC, cu succes limitat însă – cauzat de probleme importante de fiabilitate.

CROSS RC, un producător inedit

Scara 1:12 este una atipică în lumea radiocomandatelor, scara utilizată de producătorii de camioane sau utilaje RC fiind, de regulă, 1:14 sau, când e vorba de agregate foarte mari, 1:16. Câteodată se utilizează și scara 1:10 (pentru camioane mai mici). Am vorbit într-un articol precedent despre Oshkosh HEMTT la scara 1:12, un produs RTR (ready-to-run), care se livrează gata asamblat, numai bun de rulat pe asfalt sau în off-road. CROSS RC produce însă kituri de camioane militare, cu un nivel de dificultate al asamblării relativ ridicat.  La capitolul 8×8, pe lângă acest MAZ 537 producătorul mai oferă și replici ale camioanelor MAN Katz sau Tatra 813, ori a transportorului blindat amfibiu BTR-80. Niciuna din replici nu folosește numele vehiculelor pe care le produce. MAZ-ul, de pildă, este comercializat sub numele de  „BC-8 Mammooth”.

MAZ-537G 1/12

Kitul de camion MAZ se livrează într-o cutie de cca. 75 cm lungime și peste 14 kilograme. Totul trebuie montat de la zero, cu excepția cutiei de viteze, care vine deja asamblată. Toată structura de rulare e compusă din piese metalice, cu foarte puține excepții. Cabina și accesoriile (interiorul, farurile, aripile suplimentare etc.) sunt din plastic; materialul folosit aici este ABS – iarăși, atipic pentru vehiculele radiocomandate de mari dimensiuni. Totul este împachetat în pungi și pungulițe, până la ultimul șurub. Am numărat peste 150 de astfel de pungi transparente, așa că gestiunea construirii kitului este și ea destul de dificilă. Partea electronică conține doar motorul și kiturile de lumini și sunet; servodirecțiile și ESC-ul trebuie achiziționate separat. Motorul este unul cu perii, de tip 560, suficient de puternic pentru a urni acest mastodont, care în formă finală are 76,5 cm lungime și cântărește 10 kg.

Trebuie spus că producătorul oferă o variantă de bază a acestui camion, cu brațele suspensiilor și carcasele grupurilor de transmisie din plastic (policarbonat) și una premium („flagship”), cu toate piesele metalice. Interesant este că în cutia versiunii premium se regăsesc ambele tipuri de piese, atât cele de plastic cât și cele metalice. Practic, ne rămân un rând de bascule și carcase din plastic de rezervă. Montajul structurii metalice a șasiului a durat cam o săptămână; a fost ceva de lucru, dar n-am întâmpinat probleme deosebite. Manualul care însoțește kitul este foarte detaliat și pașii sunt clar definiți. Jantele sunt tot metalice, chiar dacă sunt acoperite în final de capace de plastic. Tot ansamblul de transmisie trebuie gresat, iar pentru asta am folosit o vaselină normală pentru angrenaje metalice, cumpărată dintr-un magazin de bricolaj, în detrimentul utilizării vaselinelor disponibile în magazinele de profil RC (care sunt cu mult mai scumpe). Este interesant de remarcat cât de mult s-a străduit producătorul să respecte modelul real, chiar și pe dedesubt: paralelogramele basculelor și scutul de protecție din față reproduc vizual ansamblul din realitate, iar suspensia roților din față se bazează pe bare de torsiune, exact ca la camionul adevărat. Șasiul metalic trebuie completat în primă fază cu 2 servodirecții de capacitate mare (High Voltage, de cel puțin 30 Kg) și încă una mai mică pentru acționarea levierului schimbătorului de viteze (toate neicluse în kit).

În ceea ce privește ansamblul electronic, kitul mai oferă două mici plăci electronice de legătură pentru servo-uri și accesorii; doar una dintre plăci  trebuie montată, în funcție de capacitatea aleasă pentru baterie – cu 2 sau 3 celule (2S sau 3S). Eu am ales varianta 3S, care presupune, pe lângă achiziționarea obligatorie a ESC-ului, inserarea în circuit a unui BEC (sau uBEC) extern, pentru o tensiune constantă ridicată (de 8,4V) la motorașele servo pentru direcție. Singurele minusuri ale kitului sunt modulele de lumini și sunet. Dacă la cel de lumini se întâmplă ca o semnalizare față să mai clipească aleator din când în când (cu mașinuța în repaos), cel de sunet nu simulează creșterea în turație decât la deplasarea cu spatele. Dar având în vedere că este destul de palid (abia se aude, fiind acoperit ușor de sunetul transmisiei în rulare), am considerat-o o problemă minoră.

Partea cea mai dificilă din kit mi s-a părut construirea cabinei de plastic, cu tot cu definitivarea accesoriilor. Pentru că nu am printre hobby-uri modelismul static, am apelat la ajutorul unui profesionist în domeniu; având în vedere gradul de detaliere al machetei, existau toate premisele ca rezultatul final să arate foarte realist. Desigur, asta nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi încercat să vopsesc eu piesele de plastic. Venind vorba de vopsit, a fost un punct de cumpănă alegerea schemei de culoare. În principal, aceste camioane au fost vopsite în verde închis / kaki, dar au existat și camioane civile în alte culori. În plus, unele din exemplare au trecut de-a lungul timpului din folosința armatei în utilizarea unor instituții civile și au tot fost revopsite în alte nuanțe de verde, probabil cu ce vopsea de gard era mai la îndemână. Reproducerea unui anume exemplar  real în cele mai mici detalii, așa cum se procedează de regulă în modelismul static, ar fi fost puțin exagerată, având în vedere că avem de-a face cu un model viu, care nu e destinat vitrinei ci prafului, noroiului și a altor factori de mediu. Mai mult, ideea de vehicul militar, deși mă impresionează la o primă vedere, nu prea rezonează cu oroarea ideii de război. Am decis de la început că va fi un camion civil, dar, iarăși, verdele de orice fel nu părea foarte potrivit pentru un vehicul care o să se plimbe mai mult prin iarbă și o să fie astfel greu de remarcat. Am ales deci o culoare folosită pe scară largă la camioanele civile în URSS  (ZIL, Kamaz, Ural). Pentru originalitate și culoare locală (deși camionul nu a existat în România) am optat pentru o fantezistă înmatriculare românească, adaptată epocii anilor 1970 – 1980: un vehicul al Centralei Transporturi Auto din cadrul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, parte dintr-o ipotetică divizie de vehicule speciale de intervenție în terenuri grele din țară. Am studiat puțin semnalistica industrială și formulările atenționărilor din  perioada respectivă pentru un aer cât mai veridic al înscrisurilor. Apropo, s-au folosit fonturi create special pentru acest proiect la toate marcajele de pe camion (cu excepția plăcuțelor de înmatriculare, unde fonturile sunt cele standard folosite în România după 1968) și s-au inserat mici imperfecțiuni subtile, pentru o atmosferă autentică.

MAZ 537 1/12 este de fapt un MAZ 537 G, în dotarea căruia s-a adăugat cutia troliului, poziționată în spatele cabinei principale. Echiparea de bază a kitului este cu cuplă pentru trailer (“5th wheel”), însă ea poate fi înlocuită cu o benă simplă ce poate fi achiziționată ulterior. Echiparea cu benă este rară și în realitate la acest model, așa că pentru a sugera o dotare „aftermarket” aceasta a fost vopsită într-o culoare separată. Bena este tot din plastic; vine într-un pachet plat (ca o mobilă IKEA) și se asamblează exclusiv prin lipire. Este un ABS mai gros, destul de solid și nu are obloane rabatabile. Pentru doritori, CROSS RC produce și un trailer dedicat tractorului MAZ 537, de peste 1 metru lungime.

Pe lângă lipiturile oarecum dificile ale multiplelor manere mici de pe lateralele și plafonul cabinei, provocarea a constituit-o asamblarea finală, cu toată electronica împachetată în partea centrală din cabină. Deși aceasta are 4 capace de vizitare, ar fi fost oarecum imposibilă montarea componentelor cu cabina deja lipită de bază, așa că operațiunile a trebuit să fie cumva făcute în același timp. S-au mai găsit câteva soluții neconvenționale aici; de pildă, geamurile parbrizelor au fost lipite cu silicon de instalații sanitare, pentru că un lipici modelistic n-ar fi oferit poate același grad de rezistență unei tamponări frontale în zona lor. Ulterior, siliconul a fost mascat prin vopsire (în negru). Apoi, baza cabinei și corpul principal au fost vopsite separat și abia apoi lipite, tot cu silicon sanitar, pentru a nu afecta vopseaua. În final s-au aplicat măștile cu înscrisuri și s-a mai efectuat o “murdărire” sumară, având în vedere că mastodontul urma să se murdărească ulterior natural, direct în teren. Iar marcajele diagonale roșu-alb de pe bara metalică din față au fost vopsite; deși existau autocolante în acest scop oferite de producător, acestea n-au rezistat prea mult la deplasări prin natură și s-au dezlipit rapid.

În fine, funcțional…

…după aproape 4 luni de lucru! E drept, nu intens și continuu, dar cam atât a durat finalizarea proiectului, în care au fost implicați un modelist, un electronist și un alt modelist care a contribuit la decuparea măștilor de vopsire a însemnelor. Camionul se comportă ca un crawler, deși nu prea e: îl limitează unghiul de atac (de aproape 60 de grade, totuși) și fragilitatea cabinei, care nu îi prea permite rostogoliri pe dealuri. Și e predispus la asta, având în vedere că centrul de greutate este plasat destul de sus. De altfel, a comis-o odată și s-a răsturnat, accidentul rupându-i câteva din fragilele mânere de pe cabină (relipite ulterior). Altfel, se cațără vertical, dacă pneurile au suficientă aderență. Acestea sunt mult mai potrivite în teren greu decât cele ale lui Oshkosh HEMTT, ale cărui cauciucuri sunt mai degrabă destinate asfaltului. La comportamentul de cățărător contribuie și tipul de transmisie, 8×8 integrală permanentă, fără diferențiale, realizată doar prin angrenaje conice directe. Demutiplicarea suficientă a cutiei de viteze și motorul cu multe înfășurări (38T) compensează lipsa diferențialelor în viraje, viteza maximă fiind oricum destul de mică, chiar și în treapta a doua. Un punct slab, constatat ulterior montării, sunt șuruburile pivoților punților directoare, care se desfac după o tură sau două de offroad, dar o soluție de blocator de șuruburi (nespecificată în manual pentru acest punct) pare să fi rezolvat, cel puțin pe moment, problema. Puterea motorului îi permite camionului să transporte lejer 7-8 kg de balast în benă sau să remorcheze cca. 80 kg, dacă nu mai mult. Modul în care abordează terenul accidentat , în care “lucrează ”suspensiile independente și cum este folosit cuplul motor ar putea fi admirate ore întregi, dar ăsta e un amănunt pe care numai pasionații de vehicule grele îl pot înțelege. Zic de ore întregi pentru că bateria de 11,4 V și 7300 MAh ajută utilajul să ruleze cel puțin 2 ore în regim normal, fără probleme. Pe lângă toate calitățile dinamice, camionul este și foarte fotogenic, în multe poze pare că avem de-a face cu un vehicul real. Toate aceste premise îl pot avansa la gradul de “jucărie supremă” pentru iubitorii unei nișe ce îmbină la nivel de replică auto gradul de detaliere cu funcționalitatea.

Premiat de “Cupa Tomis”

Nu în ultimul rând, imediat după “inaugurare” MAZ- 537 G (CROSS RC BC-8 Mammooth pe numele său oficial) a fost prezent la “Cupa Tomis”, expoziția-concurs organizată de Asociația de Modelism Tomis (AMT) an de an la Muzeul Marinei Militare din Constanța în jurul datei de 15 august (de Ziua Marinei). Prezența la eveniment (dedicat în principal modelismului static) a însemnat și participarea la o zi de demonstrații de automodele și navomodele, desfășurată în curtea muzeului. Se pare că prietenii noștri din Constanța ne-au apreciat modelul, așa că i-au acordat și un premiu întâi (!) la categoria de vehicule (kituri) cu radiocomandă. Un gest simbolic care ne-a onorat și care ne îndeamnă să fim prezenți acolo și anul viitor, când se va consemna ediția a zecea a evenimentului. Așa că, dacă veți fi prin Constanța în perioada aceea, nu ezitați să-i vizitați, probabil veți avea ocazia să vedeți și această minunată jucărie-machetă-automodel în acțiune.