Dacia 1100

Istoria Dacia a fost deseori relatată în presa generalistă sau de specialitate în ultima vreme, ajungând astfel destul de cunoscută publicului interesat. Ne-am ocupat și noi, aici, pe Miniauto de începuturile mărcii Dacia, nefiind sigur de la început dacă viitorul automobil românesc va fi un Renault, o Alfa Romeo ori un Morris. Cert este că atunci când regimul comunist a încheiat înțelegerea cu Renault pentru fabricarea unui model cu totul nou (Dacia 1300), a stabilit cu fabricantul francez și asamblarea unui prim model în România, pentru ca angajații uzinei să-și formeze abilitățile și să capete experiență. În acest scop a fost ales modelul Renault 8, aflat în producție în țara de origine încă din 1962.

 Dacia 1100 (1/18, Solido), o apariție-surpriză, realizată în exclusivitate pentru piața românească.

Renault 8

Spre deosebire de alte modele Renault de la acel moment (Renault 4, Renault Dauphine), Renault 8 avea un aer modern și era, de fapt, o mașină construită foarte ingenios pentru vremea ei. La categoria sa, avea parte de soluții tehnice de înaltă clasă (cum ar fi frâne cu disc pe toate roțile), pe care succesorii săi nu le-au moștenit, din păcate. Rezistent și echilibrat (chiar dacă avea motorul și tracțiunea în spate), Renault 8 a fost baza pentru un model sportiv de serie limitată, de care s-a echipat inginerul, antreprenorul și fostul pilot sportiv Amédée Gordini. Pe lângă motorul mai puternic, alimentat de 2 carburatoare, seria 8 Gordini este ușor de recunoscut prin pneurile late și cele 4 faruri – 2 mai mari decât la varianta obișnuită și 2 mai mici. Însă până în 1966 Renault Gordini avea doar 2 faruri – pe cele mai mari. Mai târziu, în 1968, a apărut și o variantă intermediară între modelul de bază  și „fiara” Gordini: este vorba de modelul Renault 8S. Acesta avea la rândul lui 4 faruri și semăna destul de mult cu Gordini, însă rula pe pneuri înguste, asemeni viariantei de bază.

Renault 8 Gordini (1/18), un model cu viață lungă în istoria Solido: prima variantă a apărut în 2001, iar versiunea roșie cu dungi albe în 2009.

Renault 8 S 1968 (1/18, Otto), machetă apărută în 2014.

Încă de acum 50 de ani Renault era o întreprindere mondială, iar Renault 8 a fost unul dintre primele automobile care s-a produs în mai multe țări și pe mai multe continente. A fost fabricat în Spania, dar și în Bulgaria (sub numele de BulgarRenault), în Algeria, în Mexic, Venezuela, ba chiar și în Australia sau Noua Zeelandă, în Laos, Canada ori Maroc.

Dacia 1100

România nu era în anii ’60 la primul automobil; încă de la sfârșitul anilor ’50 se fabrica la Câmpulung o copie aproximativă a sovieticului GAZ 69, o mașină de teren cu tracțiune integrală. Dar ea nu era nici pe departe destinată publicului, fiind disponibilă doar insitituțiilor și agenților economici (aceștia din urmă aparținând cu toții statului la acea vreme). În concepția autorităților comuniste de atunci, mașina personală nu era un vehicul cu care să te fâțâi toată ziua prin oraș, ci unul destinat mai degrabă turismului. De aceea, Daciei 1100 i s-a spus primul „autoturism” românesc (calchiind puțin termenul francez „voiture de tourisme” sau rezonanța italiană a sintagmei „gran tourismo”). Toate componentele veneau la pachet din Franța, apoi totul se asambla în fabrica de la Colibași (azi Mioveni). Caroseriile erau și ele vopsite tot în fabrica Dacia. Din proiectul românesc s-au eliminat ornamentele exterioare cromate și s-au schimbat emblemele, în acord cu noua denumire. În vara lui 1968 totul a fost gata pentru lansare. Așa cum era obiceiul, primul exemplar a fost dăruit, cu multă dragoste și adâncă recunoștință, tovarășului Nicolae Ceaușescu, în preajma zilei naționale (23 august). Umblă vorba că n-a fost chiar prima mașină, ci o mașină din primul lot, care a fost controlat în amănunt pentru a alege cel mai bun exemplar de făcut cadou. Oarecum inutil, căci Ceaușescu a dat o mică tură prin uzină cu ea (pentru fotografii de presă), întorcându-se apoi la al său Mercedes Benz 600 Pullman.

Dacia 1100 (1/18, Solido). Lămpile stop sunt din plastic transparent.

În acel an nu s-au fabricat foarte multe bucăți de Dacia 1100, dar producția a luat avânt în anii următori. În 1969 apărea Dacia 1300, cu un look mult mai modern, o premieră mondială chiar (fiind lansată cu 2 luni mai devreme decât echivalentul francez Renault 12). Cu toate acestea, Dacia 1100 s-a vândut destul de bine în scurta ei perioadă de producție (până în 1972). A fost chiar și o tentativă de a produce modelul sportiv 8S sub numele de Dacia 1100 S, dar s-au asamblat în final doar 100 de exemplare, destinate fie competițiilor, fie Miliției ori Securității.

Dacia 1100 (1/18, Solido) și Renault 8 S (1/18, Otto).

Revenind la modelul francez, prima variantă de bază, din 1962, s-a numit Renault R8 și avea un motor de 956 cmc și 43 HP. În 1964 a apărut un model mai puternic, denumit Renault 8 Major, cu motor de 1108 cmc și 49 HP, dar s-a renunțat la el în 1965 (pentru că a apărut Renault 10 Major).  Renault 8 Gordini a apărut tot în 1964 (modelul cu 2 faruri), tot cu motorul de 1,1 litri, însă cu o putere (impresionantă) de 89 HP. În 1967 Gordini a beneficiat de un facelift (primind 4 faruri), fiind dotat cu un motor cu capacitatea crescută la 1255 cmc, ce oferea o putere de 99 HP. În 1968 a apărut 8S, cu același motor de 1108 cmc, cu o putere de 59 HP. În 1969 s-a renunțat la varianta de bază R8, a reapărut indicativul 8 Major, acesta fiind noul model de bază, tot cu motorul de 1108 cmc. Simplu, nu?

Cum R8 (basic) ieșea din fabricație, Dacia 1100 a fost echivalentul modelului 8 Major, cel relansat în 1969 în Franța.

Dacia 1100 (1/18, Solido) și Renault 8 Major (1/18, Solido).

Producătorul Solido a scos de-a lungul vremii o mulțime de modele Renault 8 Gordini (facelift), începând de prin 2005-2006, în multiple variante de stradă (2 dungi paralele longitudinale pe capote de-a lungul întregii mașini) sau de raliu (cu mici adăugiri, cum ar fi farurile suplimentare, reclamele de pe caroserie etc). Toate din zamac, la care se deschid doar ușile din față și capota motorului. În 2014 producătorul Otto a lansat un model 8S, iar mai târziu un 8 Gordini (de primă generație), ambele din rășină, fără elemente mobile sau direcție funcțională.

Dacia 1100 (1/18, Solido) și Renault 8 Gordini (1/18, Solido).

Dacia 1100 (1/18, Solido) și Renault 8 S (1/18, Otto). Consola spate este puțin mai lungă la varianta din rășină.

Dacia 1100 la scara 1/18

Dacia 1100 la 1/18 este o inițiativă demnă de remarcat a comerciantului local Autoart.ro (unul dintre cei mai cunoscuți dar și – probabil – cel mai vechi de pe piața românească dintre cei axați aproape exclusiv pe vânzarea de machete auto), care a comandat un lot redus de 1000 de exemplare producătorului franco-chinez. Evident, modelul este bazat pe varianta 8 Major apărută în 2020, cu modificări minime. Din păcate, sunt elemente care o îndepărtează de Dacia 1100 cea reală (farurile mai mari, ornamentele laterale), însă sunt altele care o apropie. În primul rând siglele, cea în formă de bară dintre faruri, inscripțiile „Dacia” și „1100” aflate pe capota motorului, respectiv sub lampa stop din dreapta, inscripția „UAP” (Uzina de Autoturisme Pitești) de lângă semnalizatorul lateral de pe aripa față-dreapta.

Dacia 1100 (1/18, Solido).

Dacia 1100 (1/18, Solido).

O mică paranteză aici – Dacia 1100 a mai avut o siglă frontală, cea în formă de scut, cu desenul unui vultur și inscripția „UAP”, plasată asimetric (la fel ca rombul de la Renault 8 Major), încadrată (tot ca la Renault) de o baghetă orizontală între cele 2 faruri; deși greu de documentat, e de presupus că aceasta din urmă este mai târzie și a decorat mașinile produse după apariția modelului Dacia 1300.

 Capacele de roți (convexe la Renault 8 Major) au fost schimbate cu unele concave, specifice Dacia 1100 (și introduse probabil în 1968 de Renault, le puteți vedea și pe modelul  8S de la Otto). Lămpile stop, care la varianta Renault 8 Major sunt doar piese din plastic cromat vopsite, au fost schimbate cu unele din plastic transparent (mai realiste), încadrate de un cheder negru (căci într-adevăr, Dacia 1100 nu a avut stopuri cu rame cromate). La faruri s-a păstrat nuanța galbenă subtilă a becurilor (care era obligatorie în Franța).

Nu în ultimul rând, avem o culoare de caroserie specifică producției de la noi (alb 40, un fel de alb-crem) și numere de înmatriculare românești, specifice perioadei. Înțelegem că e vorba de un exemplar real reprodus, restaurat și încă în viață, care a avut acest număr de înmatriculare la începuturile existenței sale. Din păcate, numărul frontal este prost dimensionat (scalat excesiv pe orizontală), iar „bulinele” foarte mici de la mijloc nu au legătură cu realitatea. Pentru o reproducere mai corectă a formei și detaliilor unor plăcuțe de înmatriculare post-1968 puteți observa numerele aflate pe exemplarul 8 Major din fotografii.

La interior, modificarea s-a rezumat la sigla din mijlocul volanului (greu identificabilă), dar acest lucru este conform cu realitatea.  Bordul este destul de simplu, indicatoarele nu sunt neapărat lizibile. Culoarea banchetelor este și ea diferită față de 8 Major.

În loc de concluzie, ar trebui să spunem că această machetă are un raport preț/calitate foarte bun. Nu este neapărat o referință în ceea ce privește calitatea sau execuția, dar raportându-ne la prețul de achiziție oarecum modest, macheta oferă destul de mult și poate sta fără probleme într-o vitrină alături de exemplare mult mai bine cotate. Având în vedere ediția limitată și apetența publicului de la noi pentru machete de mașini românești, va deveni cu siguranță un obiect de colecție în viitor, mai rar la vânzare și, probabil, mai scump. Inițiativa locală de a oferi pieței românești un model special dedicat la scara 1/18 este de salutat; sperăm că nu va fi singulară și vom mai avea astfel de surprize în viitor.