Land Rover Defender
Almost Real | 2020
Rareori am avut ocazia să vorbim aici despre un automobil contemporan, aflat încă în producție și transformat în machetă. Dar de data asta avem ocazia: producătorul de top Almost Real a lansat de curând varianta 1:18 a noului model Land Rover Defender 90, apărut chiar în 2020.
Land Rover este în sine o poveste lungă, tipic britanică, cu fuziuni, preluări, naționalizări și privatizări, o saga care durează de peste 70 de ani. Rover a fost inițial o companie de sine stătătoare, înfințată în principal de John Kemp Starley în 1883 pentru a produce triciclete și biciclete. La vremea aceea era în vogă bicicleta cu roată imensă în partea din față, roată acționată direct de pedale. Starley era un inventator prolific, nemulțumit de acest tip de bicicletă destul de periculos de folosit, mai ales când era vorba de urcat sau dat jos de pe ea, nemaivorbind de potențialele căzături din mers, care se petreceau de la o înălțime apreciabilă. Așa că în 1885 a inventat bicicleta cu roți de dimensiuni egale, cu diametre rezonabile, de fapt prima bicicletă modernă, care a rămas relativ neschimbată în forme și proporții până în ziua de azi. De reținut că în Polonia sau în zone din vestul Ucrainei bicicleta se cheamă de atunci încoace chiar „rover”, după numele mărcii care a consacrat-o, așa cum la noi pantoful sport a devenit „adidas” sau plăcuțele de frână „ferodouri”. John Kemp Starley a murit din păcate în 1901, la doar 46 de ani, și nu a mai apucat să vadă cum compania fondată de el a făcut un pas important în 1902, trecând la fabricarea de motociclete. Iar de la motociclete la mașini este doar un alt pas, pe care firma l-a făcut în 1905, odată cu lansarea primului automobil al mărcii, Rover Eight.
Compania Rover s-a făcut cunoscută în perioada interbelică prin berlinele sale confortabile și rafinate, dar imediat după cel de-al doilea război mondial și-a propus să se lanseze într-un nou segment de piață ce abia se întrezărea – cel al automobilelor utilitare cu tracțiune integrală. În război tot mapamondul avusese prilejul să vadă la treabă un automobil mic și rudimentar, incredibil de rezistent și potrivit pentru orice teren, Jeep-ul american. În 1948, Rover prezenta la salonul auto de la Amsterdam primul vehicul de teren destinat utilizării civile, botezat Land Rover. Străină de orice idee de confort și lux, prima serie Land Rover a fost vopsită cu ce se mai găsea prin depozitele armatei britanice imediat după război, adică doar diverse nuanțe de verde sau kaki. Caroseria era confecționată dintr-un aliaj de aluminiu, pentru că războiul mondial abia încheiat provocase o criză mondială de oțel. Inițial proiectul Land Rover nu era gândit ca unul de termen lung, poate doar câțiva ani de producție pentru a consolida puțin veniturile companiei. Succesul a fost însă peste așteptări și a avut ecouri până în Japonia, unde Toyota s-a apucat să facă un automobil similar pe care (ce coincidență!) l-a denumit Land Cruiser.
Succesul lui Land Rover nu s-a răsfrânt asupra întregii companii; Rover a avut o perioadă dificilă și a fost achiziționat în 1967 de Leyland Motor Corporation. Dar nici Leyland nu se simțea prea bine singură, așa că doar un an mai târziu a fuzionat cu compania British Motor Holdings, cele două devenind împreună British Leyland Motor Corporation (BLMC), un gigant auto britanic care ajunsese să producă (printre altele) mărcile Wolseley, Leyland, Daimler, Rover, Austin, Morris, MG, Jaguar sau Land Rover. După fuziunea din 1968 Rover a anulat dezvoltarea unor modele de stradă ce se pregăteau să iasă pe piață, însă a continuat să producă seria Land Rover (lansând în 1971 cea de-a treia generație), lucrând în paralel și la un off-road de lux – Range Rover, oferit clienților începând cu 1970. Din păcate, conglomeratul BLMC a început la rândul lui să aibă probleme, așa că în 1975 a fost practic naționalizat de guvernul britanic, pentru a evita o prăbușire. Totuși, modelele de teren se vindeau destul de bine, așa că au fost grupate în 1978 într-o companie separată în cadrul grupului, o companie care se numea chiar Land Rover. Până la urmă grupul (redenumit în 1975 British Leyland Limited și din 1986 Rover Group) a fost privatizat, fiind vândut în 1988 către British Aerospace (o altă companie deținută anterior de stat, privatizată și ea la rândul ei la începutul anilor ’80). Dar afacerile cu mașini britanice nu mai erau profitabile și nici mașinile perfidului Albion nu mai erau ce fuseseră odată (poate cu câteva excepții notabile, printre ele și cele ale subsidiarei Land Rover din Rover Group). British Aerospace a vândut într-un final întreg grupul Rover către BMW în 1994. Dar BMW a decis că Land Rover nu este marca în care merită să mai investească, așa că în 2000 a vândut-o grupului american Ford. Nici Ford însă nu a păstrat-o pentru multă vreme, vânzând-o la pachet cu Jaguar grupului indian Tata Motors în 2008. De atunci încoace, lucrurile par stabile pentru Land Rover dar, cu așa o istorie frământată, nu se știe niciodată ce se mai poate întâmpla în viitor.
Revenind la mașina Land Rover, aceasta a fost până în 1970 singura mașină de teren de uz civil în oferta mărcii. Apele s-au separat odată cu lansarea lui Range Rover, care a delimitat mai clar două segmente de piață – unul care prefera un off-road de lux și altul care a rămas fidel modelului rudimentar, practic și mai accesibil din punct de vedere al prețului. Automobilul Land Rover a fost însă constant revizuit din punct de vedere al caroseriei și motorizării: au existat, pe rând, prima serie, construită până în 1958, apoi seria II, între 1958 și 1961, seria IIA, între 1961 și 1971, și seria III, între 1971 și 1985.
În 1983 era lansată o generație cu totul nouă, cunoscută inițial sub numele de 90 (sau 110, în funcție de lungimea ampatamentului), care beneficia de multe îmbunătățiri din punct de vedere tehnic – schimbarea suspensiei bazate pe arcuri cu foi cu una cu arcuri elicoidale, un interior modernizat, motorizări mai performante. La exterior stilul conservator britanic și-a făcut simțită prezența, caroseria păstrând destul de mult din linia anterioarei serii III, cu excepția parbrizului (acum mai înalt) și a părții frontale (complet redesenate). Mai târziu, când gama Land Rover s-a diversificat prin apariția unui nou model (Discovery, în 1989), tipul 90/110 a fost redenumit „Defender”.
Land Rover Defender a avut o carieră prodigioasă și a ajuns să fie recunoscut peste tot în lume ca unul din cele mai rezistente și fiabile vehicule utilitare destinate drumurilor grele. Fără să pună accent pe rafinament și confort în mod deosebit, a devenit o mașină celebră mai ales în țările din Commonwealth, fostele colonii britanice răspândite pe tot globul. Imbatabil în expediții în inima junglei și de neoprit în nesfârșitele dune de nisip din deșerturi, Defender s-a fabricat în Marea Britanie până în 2016. Tata Motors a pus capăt într-un final producției cu câteva ediții speciale într-un număr limitat de exemplare – Adventure, Autobiography și Heritage. Astfel de ediții limitate au mai existat însă în îndelungata istorie a modelului.
Compania s-a preocupat însă din timp de o înlocuire a sa, prezentând în 2011 conceptul DC100, sugerând astfel încă de acum 10 ani cum va arăta viitoarea generație Defender. La acea vreme s-a comunicat presei că va fi un vehicul mai ieftin, dedicat petrecerii timpului liber, care nu va face concurență luxosului Range Rover sau profesionistului Discovery. Un deceniu mai târziu, lansarea noului Defender (cod L663) a dezvăluit un model care a preluat mult din conceptul din 2011, dar a contrazis categoric estimările de preț inițiale.
Land Rover Defender 2020 arată modern și spectaculos; a lăsat deoparte liniile conservatoare ale mărcii (abia întrezărite la noile generații Range Rover și Discovery), iar designerii săi au reușit să-l facă să nu semene cu nimic altceva existent pe piață în acest moment. Pare „chic” și în același timp utilitar, pătrățos și totuși rotunjit, atent cu înfățișarea sa, dar cumva într-o manieră discretă. După Range Rover (2001) și Discovery (2017), iată că și noul Defender este construit cu o arhitectură autoportantă; astfel, se poate spune că de-acum toate produsele mărcii au renunțat definitiv la soluția structurală cu șasiu separat de caroserie. Și totuși, Land Rover Defender a fost gândit pentru utilizare duală, atât pe șosele cât și pe drumuri accidentate sau mai puțin umblate. Cu 2 variante de ampatament (90 – scurt, cu 3 uși și 110 – lung, cu 5 uși), cu multiple motorizări – benzină, turbodiesel, diesel mild hybrid sau benzină plug-in hybrid, cu capacități între 2 și 3 litri și 4 sau 6 cilindri în linie, noul model nu mai moștenește absolut nimic mecanic sau tehnologic de la generația anterioară. Pentru drumuri forestiere sau off-road, Defender 110 este dotat standard cu suspensie pneumatică, care permite ajustarea de la bord a gărzii la sol. Pentru varianta cu ampatament scurt (Defender 90) această dotare este opțională. Accesoriile suplimentare exterioare, cum ar fi scara de acces la plafon sau portbagajul suplimentar lateral, arată cât de multă atenție au acordat proiectanții unor astfel de detalii, care îl fac să arate pe noul Land Rover Defender și mai dedicat aventurii și explorării dincolo de drumurile asfaltate. Din păcate, jantele de tablă vopsită în alb, care contribuie mult la aspectul utilitar și robust al vehiculului (și aduc aminte întrucâtva de predecesorii săi) sunt disponibile doar pentru variantele de bază, versiunile mai scumpe fiind echipate cu jante din aliaj ușor (parcă mai puțin potrivite în imaginea de ansamblu).
Noul Land Rover Defender 2020 (dreapta), alături de ultima serie a precedentei generații Land Rover Defender (versiunea limitată Heritage, 2016) și prima serie de Land Rover din 1948 (mijloc). 72 de ani de istorie și-au lăsat evident amprenta asupra abordării construcției de automobile de teren. Chiar dacă designul exterior al modelelor nu pare să aibă ceva în comun, cele 3 mașini împărtășesc o lungă și bogată experiență a producătorului de origine britanică în materie de vehicule 4×4. Imaginea este sugestivă nu numai pentru evoluția tehnologică în sine, ci și pentru o evoluție culturală care s-a derulat în ultimele 7 decenii: generația din 1948 era destinată fermierilor sau altor lucrători nevoiți să străbată drumuri grele; Defender-ul fabricat între 1983 și 2016 ilustrează excelent pasiunea pentru aventură și explorare din ultimii 40 de ani; în fine, Defenderul abia lansat ne arată că accentul pus pe confort și stil este mult mai important astăzi decât a fost în trecutul recent.
Macheta a ajuns chiar un pic mai repede în magazinele de specialitate decât mașina reală în stocurile dealerilor. Oricum, ambele s-au constituit în surprize plăcute pentru potențialii clienți, chiar dacă prețurile diferă puțin. Almost Real are deja un portofoliu bogat de modele 1/18 sub sigla Land Rover, așa că probabil licențierea pentru cea mai recentă versiune Defender nu a fost o problemă.
Modelul de față, un Defender 90 (ampatament scurt și 2 ușli laterale) este ambalat într-o cutie de polistiren, specifică pentru machetele premium. În interiorul ei, într-un mic locaș protejat în plastic se află depozitate accesoriile mașinii: scutul față, portbagajul superior, scara laterală și micul portbagaj lateral. Ce este cu adevărat interesant – micul Land Rover Defender poate fi expus cu sau fără aceste accesorii, exact ca la mașina reală. Compactă, robustă, cu o greutate rezonabilă pentru un „diecast”, miniatura are totuși multe componente de plastic, cum ar fi (de exemplu) apărătoarele de noroi ale roților, elemente care la alte machete Land Rover ale producătorului sunt confecționate din cauciuc. Partea inferioară a caroseriei este de asemenea din material plastic. Vopseaua este aplicată corect, nuanța regăsindu-se în paleta de culori a modelului real. Snorkelul, un element important pentru o mașină de teren pregătită să traverseze cursuri de apă, nu este detașabil.
Interiorul nu pare să fi fost tratat cu la fel de mare atenție ca exteriorul: panoul ceasurilor de bord nu arată extraordinar, iar în mai multe locuri se vede o vopsire cam neglijentă a unor zone în 2 nuanțe. Podeaua nu are o mochetă aplicată. Land Rover Defender în varianta 2020 are o dotare opțională inedită: consola centrală poate fi înlocuită din fabricație de un al treilea scaun suplimentar central în partea din față; un fel de strapontină care, atunci când nu este folosită, poate fi rabatată astfel încât spătarul acesteia să joace rolul unei cotiere obișnuite. Acest detaliu a fost replicat la această machetă Almost Real, spătarul scaunului central fiind funcțional / rabatabil.
Revenind la accesoriile exterioare, partea simpatică este că portbagajul superior și scutul suplimentar frontal se atașează magnetic de caroserie, magneții fiind probabil integrați în structura pieselor atașabile și a caroseriei principale. Similar, ușile se închid (și stau fixate în poziția închis) tot prin intermediul unor magneți. Accesoriile laterale – micul portbagaj din dreapta și scara din stânga – se agață doar de barele longitudinale figurate pe plafon. scara este, după cum puteți vedea extensibilă, jumătatea superioară fiind metalică.
Roțile arată foarte bine, producătorul machetei alegând să reproducă varianta de jantă de tablă vopsită în alb ( care oferă în opinia noastră noastră mai multă personalitate modelului și aduce aminte de jantele similare care au exhipat cândva vechiul Defender). Fiind vorba de o mașină de teren și de o machetă Almost Real, este aproape inutil să mai spunem că suspensia este funcțională. Pe dedesubt e ușor să ne dăm seama că avem de-a face cu o caroserie autoportantă, mare parte din șasiu fiind carenat. Dincolo de scuturile masive care acoperă motorul și transmisia, putem observa brațele suspensiilor independente de pe ambele punți (funcționale și ele), diferențialul din spate și impresionanta tobă de eșapament finală amplasată central. Pragurile laterale suplimentare, o altă dotare opțională la mașina reală, sunt deja montate în cazul machetei noastre, dar sunt piese separate prinse în șuruburi (deci pot fi detașate dacă doriți neapărat).
Compartimentul motor nu este spectaculos, dar are câteva detalii. Reținem însă câteva detalii interesante și aici – traversele diagonale prinse în șuruburi de contraaripi, amortizoarele capotei și balamalele discrete ale acesteia.
Impresia generală lăsată de machetă este una bună, avem de-a face cu un model cu detalii precise și caracteristici întâlnite mai rar, chiar și la machetele premium. Cu toate acestea, se remarcă o schimbare de abordare în cea ce privește materialele: spre deosebire de Range Rover (Classic) și Land Rover Defender 2016, avem acum de-a face cu mai mult plastic în redarea unor detalii sau a unor părți importante din caroserie. Sigur, fiind vorba de un model contemporan, poate că este alegerea cea mai potrivită. Pe de altă parte, există deja și alți producători premium (AUTOart în special) care au renunțat aproape integral la zamac pentru a integra mai mult policarbonat sau plastic în produsele lor, fără a reduce însă prețurile. Așa că vom verifica mai cu atenție viitoarele realizări ale Almost Real, ale căror prețuri au de asemenea o tendință crescătoare în ultima vreme. Cu mai mult sau mai puțin plastic, suntem însă siguri că acest Land Rover Defender îi va bucura mult pe colecționarii de machete de mașini de teren, în special pentru calitatea execuției la exterior și prezența detaliilor funcționale.
Text: Ionuț Pârjolescu, Alin Demian | Foto: Alin Demian | Machete 1/18