Toyota Land Cruiser 60
Kyosho | 1980
Toyota Land Cruiser 60 a devenit în timp un model de referință, ce marchează trecerea de la tipul de automobil de teren utilitar, strict dedicat scopului pentru care a fost construit, la un tip de mașină perfect adaptat petrecerii timpului liber alături de familie, care abordează ușor drumuri inaccesibile vehiculelor „de stradă”, dar oferă în același timp un grad de confort și dotări specifice claselor de automobile superioare.
Land Cruiser J60 a fost răspunsul concernului japonez pentru o piață în plină consolidare în Statele Unite, Australia sau Orientul Mijlociu, cea a mașinilor de teren cu dotări de lux. Istoria Land Cruiser a debutat în 1951, când, în plin război coreean, forțele armate ale Statelor Unite au solicitat uzinelor Toyota un mic vehicul de teren cu tracțiune integrală care să se încadreze în specificațiile Jeep-ului american. Așa a luat naștere modelul BJ, prima mașină care a urcat pe muntele Fuji la o înălțime la care nu mai fusese niciodată un automobil până atunci. După cele 100 de exemplare livrate americanilor, poliția niponă a rămas impresionată de performanțele mașinii și a comandat la rândul ei un lot de 289 de exemplare. Jeep-ul Toyota era dotat cu un motor semnificativ mai puternic decât cel american, de 3,4 litri și 85 CP, însă nu beneficia de o cutie de transfer pentru rularea cu tracțiune integrală la viteze mici. Poliția japoneză a renunțat însă la achiziționarea lotului comandat, fapt ce i-a determinat pe cei de la Toyota să încerce vânzarea unor astfel de mașini către piața liberă. Astfel, o nouă generație (indicativ 20) a fost lansată în 1954; aceasta urma să fie exportată și să concureze cu deja mult mai celebrul Land Rover britanic. Cei de la Toyota s-au gândit așadar la un nume similar pentru această mașină, iar „Land Cruiser” a fost considerat foarte potrivit pentru a atrage atenția. La alegere, seria 20 putea fi dotată cu motorul inițial de 3,4 litri sau cu unul nou, de 3,8 litri și 105 CP. Seria 20 a fost înlocuită după numai 6 ani (în 1960) cu seria 40. Deși caroseria nu suferise modificări majore, în ofertă au intrat 2 motorizări diesel, de 3,6 litri (cu 6 cilindri) sau 3 litri (cu 4 cilindri). Generația 40 beneficia de o cutie de transfer pentru drumuri grele și o cutie de viteze manuală cu trei trepte. Seria 40 s-a fabricat 24 de ani și s-a exportat aproape peste tot în lume, imaginea ei devenind sinonimă cu accesul motorizat în teren accidentat și cu o proverbială fiabilitate ce a ajuns să caracterizeze marca Toyota.
Între timp, în anii ’60 și ’70 gusturile americanilor (și nu numai ale lor) s-au orientat din ce în ce mai mult spre modele 4×4 cu dotări de confort sporite. Producătorii de peste Ocean au adăugat în oferta lor mașini de teren cu reale capacități de acces în teren accidentat dar care beneficiau de un confort sporit, asemenea mașinilor obișnuite de stradă. Kaiser Jeep Wagoneer, mai târziu Ford Bronco sau Chevrolet Blazer sunt doar câteva exemple în acest sens. În Marea Britanie, Land Rover a dezvoltat modelul Velar (redenumit apoi Range Rover), orientat spre același segment de piață, fie el european sau american. Era momentul ca Toyota să intre în competiție cu un autoturism de teren ceva mai confortabil și mai plăcut la condus decât utilitarul și pragmaticul jeep Land Cruiser 40. În acest context a apărut în 1967 primul SUV Land Cruiser, seria 50, prima generație dotată cu caroserie complet închisă de tip station-wagon. Motorul pe benzină, de 3,9 litri și 6 cilindri în linie, oferea 125 CP la lansare, iar mai apoi puterea i-a fost crescută la 130 CP. Un nou propulsor, de 4,2 litri și 135 CP a fost adăugat în ofertă începând cu 1975. Seria 50 nu se despreinsese în totalitate de conceptul de off-road utilitar, dar a fost un deschizător de drum nou pentru concernul japonez. Seria 40 a rămas în continuare în fabricație (va fi înlocuită de-abia în 1984 cu seria 70, model ce se fabrică și astăzi), ca opțiune pentru cei care vor un automobil simplu, pur și dur, capabil să facă față oricăror provocări și situații. Seria 50 în schimb este precursorul tuturor generațiilor de modele de lux Land Cruiser fabricate până în prezent. I-au urmat seriile 60 (1980 – 1989), 80 (1989 – 1998), 100 (1998 – 2007) și 200 (din 2007 până în prezent). Ceea ce întâlnim mai des pe străzile europene este o altă ramură a liniei Land Cruiser, tipul Prado, un SUV adaptat în dimensiuni și motorizări pieței europene în primul rând (cu seriile succesive 90, 120 și 150, din 1996 până în prezent).
Macheta din imagini este reproducerea celei de-a doua generații inaugurate de seria 50, și anume seria 60, lansată în 1980. A fost cu adevărat primul automobil de lux Toyota Land Cruiser, în interiorul căruia s-a renunțat la bancheta față cu 3 locuri în favoarea a două scaune confortabile individuale, cu suport lateral. Direcția asistată și aerul condiționat au figurat ca dotări încă de la început. Mașina, cu un aer sensibil mai modern decât predecesoarea, cu aripile integrate complet în caroserie, a cucerit piețele din America și Australia, fiind mai apropiată în spirit de variantele concurente americane menționate mai sus. În același timp, Toyota Land Cruiser 60 nu s-a dezis de caracterul de automobil potrivit pentru orice fel de teren, rămânând în continuare fidel suspensiei rigide cu arcuri cu foi pe toate cele 4 roți. Motorul pe benzină de 4,2 litri, prezent și la generația anterioară, a fost sensibil îmbunătățit, oferind acum o putere de 140 CP. Chiar din 1980 a fost disponibil și un propulsor diesel, normal aspirat, de 4 cilindri în linie, 3,4 litri și 98 CP. Un alt motor diesel a fost propus din 1982, de 4 litri și 6 cilindri în linie. Ceva mai târziu, alte serii de opțiuni au fost disponibile pentru clienții modelului: versiuni de motorizare turbodiesel, cutie de viteze automată, sisteme de diferențiale blocabile, caroserie cu plafon supraînălțat.
Toyota Land Cruiser 60 a devenit un model clasic, iar prețul exemplarelor restaurate a înregistrat creșteri în ultimii ani. În istoria automobilului poate fi considerat un exemplu memorabil de schimbare a abordării în construcția vehiculelor de teren, o ilustrare a debutului tendințelor publicului de orientare către o clasă care a fost denumită mai târziu SUV (Sport Utility Vehicle). Renunțând puțin câte puțin la caracterul strict utilitar, Land Cruiser a câștigat din ce în ce mai mult în materie de confort, imagine și lux, devenind un reper pentru un segment auto din ce în ce mai popular în rândul clienților cu posibilități materiale pe măsură.
Prima generație de Range Rover a fost un concurent direct pentru Toyota Land Cruiser în segmentul off-road-urilor de lux, atât cât puteau fi ele de luxoase în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut. Chiar dacă Range Rover fusese lansat în 1970, aspectul său nu se schimbase semnificativ în 1980 (abia în 1981 avea să fie introdusă varianta cu 4 uși). Toyota a beneficiat chiar de la lansare de o versiune Diesel, de 3,4 litri și 98 CP, în timp ce Range Rover a primit primul propulsor pe motorină de-abia în 1986, un turbodiesel de 2,4 litri și 106 HP adaptat reglementărilor europene.
Deci nu greșim dacă alăturăm în aceeași fotografie cele două mașini de teren, mai ales că avem de-a face cu două machete excelent realizate, comparabile în materie de execuție și detalii. Range Rover (fabricat de Almost Real și prezentat în detaliu într-un alt articol pe site) are o suspensie mult mai „moale” și mai amplă, menită să pună în lumină caracterul off-road al vehiculului: dacă una din roți „calcă” pe un obstacol mai mic de 1 cm, celelalte vor rămâne în continuare așezate pe sol. Toyota are și ea suspensie funcțională, dar e mai dură și mai puțin spectaculoasă. La Toyota oglinzile sunt metalice și sunt lipite de capotă, la Range Rover sunt din plastic dar detașabile (de altfel, sunt livrate nemontate în cutia machetei). Range Rover are în plus un detaliu neîntâlnit la Toyota, axul cardanic se rotește odată cu învârtirea roților punții spate. Alte diferențe țin mai degrabă de particularitățile constructive – capota motorului la Toyota are un unghi de deschidere obișnuit, la Range Rover este oprită doar de parbriz, grație balamalelor exterioare. Toyota a ales pentru Land Cruiser J60 în primă fază două uși normale pentru accesul la portbagaj, în timp ce Range Rover a optat pentru lunetă rabatabilă și oblon, o soluție adoptată mai târziu și de constructorul japonez.
Această machetă este o surpriză plăcută din partea producătorului Kyosho. În ultima vreme, cu mici excepții, zona automobilelor clasice a fost constant neglijată de fabricanții de modele din zamac cu părți mobile (uși, capote). Cu atât mai mare surpriza cu cât este vorba de un produs din zona premium! Starea vopselei este excelentă, forma generală foarte bine redată, ușile și capota motorului se închid aproape perfect, cu spații foarte mici între ele și caroserie, astfel că pentru uși (laterale sau cele din spate) va fi nevoie să vă ajutați de un instrument dedicat cu care să le puteți deschide. Ușile din spate au balamale exterioare metalice, exact ca la modelul real. Toate părțile cromate exterioare arată foarte bine, fără reflexii stridente specifice plasticului de slabă calitate. Poate clanțele ar fi meritat un pic mai bine aliniate… dar în rest nu avem nimic de reproșat.
Logo-urile sunt, de asemenea, foarte bine realizate, la fel și toate blocurile optice – fără nituri vizibile de prindere. Oglinzile laterale de pe capotă sunt metalice, o alegere foarte bună pentru rezistența lor în timp. Grila radiatorului este perforată. Ștergătoarele de parbriz, un punct slab la alte modele Kyosho mai vechi, sunt acum decent executate. Pneurile dau întrucâtva senzația de plastic, mai ales în lumină puternică și nu au taloanele inscripționate, dar se încadrează bine în aspectul general și sunt corect proporționate și modelate. Un mic minus pentru butucurile centrale ale jantelor, unde capacele centrale sunt figurate prin vospire cu galben – acolo ar fi meritat poate să avem piese separate. De menționat apărătorile de noroi, din plactic flexibil și inscripționate – cu textul „Toyota” la roțile din față și „Land Cruiser” la cele din spate.
Habitaclul, dotat cu mochetă, este în general bine realizat, deși mai sunt scăpări la bord, unde diversele suprafețe sunt figurate prin vopsire în nuanțe diferite: nu întotdeauna vopseaua s-a oprit unde trebuia, dar nu sunt defecte majore. Veți putea descoperi și aici o serie de detalii, cum ar fi mânerele superioare de susținere sau centurile de siguranță pentru locurile din față. Chederul de pe caroserie este figurat tot prin vopsire, dar nu arată extraordinar privit de foarte aproape. Sub capotă – care poate fi susținută de o tijă metalică rabatabilă – se poate vedea ușor compartimentul motor cu multe accesorii. Un propulsor Diesel cu 4 cilindri e acoperit de filtrul de aer și mai multe cabluri, din păcate unele dintre acestea sunt figurate prin vopsire pe peretele dinspre bord. Cele 2 (!) baterii acumulatoare nu arată nici ele prea grozav. Dar impresia generală este bună, deși era loc și de mai bine. Portbagajul uriaș nu este tapisat cu mochetă, așa că este destul loc pentru depozitat obiecte mai puțin curate, chiar dacă bancheta spate nu se rabatează ca în realitate.
Pe dedesubt, șasiul trădează acest offroad veritabil, cu suspensie integral asigurată de arcuri cu foi. Sigur, ne-ar fi plăcut unele reale, metalice, dar deocamdată doar CMC execută așa ceva la modelele sale. Prin urmare, arcurile cu foi sunt turnate în plastic și fixe. Suspensia este funcțională, dar asigurată de arcuri elicoidale mascate de structura figurată a suspensiei și șasiului. Țeava finală a eșapamentului este vag găurită și are un aspect cam neglijent, raportat la restul machetei. Sunt însă detalii care scapă la prima vedere, dar bucură un colecționar pasionat – cum ar fi sistemul de direcție cu bară fixată de șasiu și amortizor transversal; acesta din urmă are tija mobilă – intră și iese din corp în funcție de unghiul de viraj al roților, un amănunt la care nu ne-am fi așteptat.
Concluzia noastră este că Toyota Land Cruiser excelează la tot ce ține de aspectul exterior – caroserie, vopsea și alte detalii (logo-uri, ornamente), în timp ce interioarele (habitaclul, zona motorului) sau zonele mai puțin vizibile (șasiul) au fost tratate cu ceva mai mută îngăduință; fără să arate rău, acestea din urmă nu se încadrează neapărat în zona premium. La un preț corect pentru ceea ce oferă, Toyota Land Cruiser F60 este un model ce poate fi pus pe aceeași treaptă cu diverse realizări AUTOart ale unor modele de epocă, mai vechi sau mai noi (Mercedes Benz /8 sau Aston Martin V8 Vantage, de exemplu). Sperăm că nu este doar un „accident” în strategia producătorului și că vor mai urma și alte modele de machete clasice „old school”, din zamac cu părți mobile.
Text și foto: Ionuț Pârjolescu | Machete 1/18