Ford 999

Exoto | 1902

Nu are nimic de-a face cu automobilele moderne, are o formă bizară și particularități tehnice demult abandonate în construcția de mașini. Totuși exercită suficient de multă fascinație astfel încât să fi intrat în atenția unui producător de modele 1/18. Unul exclusivist, cu realizări și prețuri pe măsură. Macheta nu este chiar nouă, fiind lansată în 2005.

Henry Ford a demisionat la 15 august 1899 din postul de inginer șef al Edison Illuminating Company, renunțând la un salariu anual de 1900 USD, pentru a se alătura nou înființatei (cu doar 10 zile înainte) Detroit Automobile Company (principali investitori William H.Murphy, primarul Detroit-ului William Maybury și senatorul Thomas W.Palmer), unde a primit funcția de administrator contra unei remunerații lunare de 150 USD. Compania intră rapid în faliment, în ianuarie 1901, după ce mașinile sale se dovedesc nevandabile din pricina prețului prea ridicat. Din fericire, o parte din acționari păstrează funcțional un segment al fabricii din Cass Avenue, Amsterdam, Detroit, pe care Ford o folosește pentru a construi, cu ajutorul colaboratorilor săi, agajați în sistem part-time, Ed ”Spider” Huff, Oliver Barthel și C.Harrold Willis, prima sa mașină de curse dotată cu motor cu 2 cilindri și o putere dezvoltată de 26 CP.

Conștientizând importanța marketingului, Ford trimite ziarelor din Detroit un comunicat prin care contestă supremația în domeniul pilotajului auto a lui Alexander Winton (fondator Winton Motor Carriage Company în 1897, companie cu 21 de mașini vândute în 1898, din care una către James Ward Packard), provocându-l, pe el și pe oricine altcineva interesat la întrecere pe o distanță de 25 de mile. Era perioada de început a curselor auto, debutul, consemnat  la 28 noiembrie 1895 (Thanksgiving Day) pe un traseu de 52,4 mile, avându-l drept câștigător pe Frank Duryea cu o mașină construită de Duryea Motor Wagon Company (compania fratelui său) cu motor cu un singur clindru, răcit cu aer, putere 4 CP, cu care a obținut o viteză medie de 8,2 km/oră.

În urma anunțului se prezintă 5 concurenți, însă, rând pe rând 3 dintre ei, Fournier, Vanderbilt și Murray, renunță din cauza problemelor tehnice ale mașinilor lor, astfel că la data competiției, 10 octombrie 1901, se prezintă la start doar Alexander Winton cu al său Bullet de 40 CP și Ford. Cursa, a cărei distanță este redusă de organizatori la 10 mile, este câștigată de Ford cu o viteză medie de 72,4 km/oră. La capătul ei, Ford avea să declare a fost speriat de moarte și nu va mai face asta niciodată, adăugând apoi elegant că dacă ar pilota mașina creată de el, Winton nu ar avea rival.

La 30 noiembrie 1901, Murphy împreună cu alți câțiva foști acționari ai Detroit Automobile Company formează Henry Ford Company, avându-l pe cel care dădea numele companiei, inginer șef și deținător a 1/6 din acțiuni cu o valoare nominală de 100000 USD. Scopul declarat este construirea unui runabout ușor care să poată fi vândut pentru 1000 USD, numai că Henry, cuprins de ”racing fever” petrece cea mai mare parte a timpului pentru proiectarea unui gigantic motor pentru curse cu 4 cilindri. Murphy nu este de acord cu finanțarea acestei lucrări și îl aduce, în dezacord cu Ford, pe Henry M.Leland pe post de consultant. Relațiile între cei doi se deteriorează și la 10 martie 1902, Ford părăsește compania luând cu el dreptul de a folosi în continuare numele, 900 USD și proiectul pentru mașina de curse. La scurt timp, Murphy și Leland transformă compania în Cadillac Automobile Company.

 



Cu puțin timp înainte, la 3 martie, Tom Cooper, cunoscut campion la ciclism, îl contactează pe Ford pentru a-i comanda realizarea unei mașini de curse. În mai 1902, cei doi obțin un spațiu în Park Avenue, amplasat în centrul Detroit-ului, în fapt etajul 2 al unui garaj neîncălzit, unde sub comanda lui Ford și a ajutoarelor sale C.Harrold Wills, Ed Huff și Gus Degener, lucrează (de multe ori cu mănuși pentru contracararea frigului) circa 10 oameni, în medie 10 ore pe zi, plătiți cu 10 cenți pe oră, pentru construirea a două mașini de curse: 999 (vopsită în roșu) și Arrow (culoare galben). Numele sunt împrumutate de la celebrele trenuri expres ale vremii, 999 fiind locomotiva cu abur tip 4-4-0, construită în West Albany, New York, deținătoarea recordului modial la viteză cu 112,5 mile /oră (180,2 km/oră) și totodată primul vehicul cu autopropulsie care depășea 100 mile/oră.

Obiectivul imediat era participarea la Manufacturers Challenge Cup din 25 octombrie 1902, de la Grosse Pointe, lângă Michigan. Cu 12 zile înainte de start are loc sesiunea de teste, pentru care Cooper apelează la Berna Eli ”Barney” Oldfield, mecanic și pilot (realizările sale ulterioare aveau să conducă la expresia ”Cine te crezi? Barney Oldfield?”). Cum niciunul din constructori sau proprietari nu se încumetă să piloteze ”bestiile” cu puteri de peste 70 CP, Ford decide să vândă partea sa pentru 800 USD  lui Cooper (în ciuda costurilor de 5000 USD, circa 50000 USD de azi), care devine astfel deținătorul ambelor mașini. Păstrează însă, evident, dreptul la nume și publicitate.



Din cele două, la start se aliniază 999, pilotată de Oldfield. Era o mașină fără caroserie, fără capotă, cu șasiu din lemn, fără diferențial, cu suspensii doar la partea din față, baterii Huff, carburator prelucrat de Oldfield, anvelope Firestone fără pernă de aer și motor enorm, cu 4 cilindri în linie, de 1155 cid (18,9 litri). Principalii concurenți au fost reprezentați de Geneva Steamer (Geneva Automobile Company, Geneva, Ohio) condusă de W.C.Bucknam, Winton Pup condusă de Charles Shanks și Winton Bullet condusă de Alexander Winton (ambele Winton Motor Carriage Company, Cleveland, Ohio), White Steamer (White Motor Company, Cleveland, Ohio) condusă de Windsor T.White. Nu lipseau modele ale fabricanților de top, cum ar fi Mercedes Simplex, Oldsmobile, Elmore, Northern și Peerless.

Oldfield conduce cu accelerația la maximum de la început până la sfârșit și câștigă cu un avans consistent, acoperind cele 5 mile alte traseului în 5 minute și 28 de secunde. Reușesc să termine cursa doar 4 mașini. Totodată, Oldfield intră în posesia premiului de 1000 USD, dar marele învingător este, prin prisma renumelui dobândit, Henry Ford. Oldfield continuă să alerge încă 10 luni pentru Cooper, obținînd numeroase succese, inclusiv la Indiana Fairgrounds, pe celebra pisă ovală, cu o viteză de 96 km/oră, după care, în august 1903, se alătură lui Alexander Winton. Din 1990, Oldfield este inclus în International Motorsports Hall of Fame.



Cealaltă mașină, Arrow, este implicată în septembrie 1903 într-un accident, mortal pentru pilot, tânărul milionar Frank Day, la Wisconsin. Este reconstruită, cu mai multe modificări, în perioada 1903-1904 la Dearborn. Cu aceasta, Ford stabilește la 12 ianuarie 1904 pe lacul înghețat Saint Clair un nou record de viteză, atingând 147,0 km/oră (deși a pierdut controlul de două ori). După eveniment, ambele mașini sunt vândute, iar Arrow este redenumită de noul proprietar New 999. Din 28 februarie 1903 ia naștere Ford Motor Company. Originalul 999 este păstrat la Muzeul Henry Ford din Dearborn, Michigan. O replică, comandată de Ford Motor Company în 1966 se află la Muzeul Motorsport Hall of Fame din Novi, Michigan.

Într-un schimb celebru de replici, intrat în istorie, Ford s-a adresat lui Oldfield cu fraza ”tu m-ai făcut mare pe mine și eu te-am făcut mare pe tine”. Răspunsul lui Barney, antologic, a fost ”999 ne-a făcut mari pe amândoi”.


Text și foto: miniauto.ro | Machete 1/18

Pin It on Pinterest