Mercedes Benz The Blue Wonder
CMC | 1954
În limba germană i s-a spus „Das blaue Wunder”, în limba română ar trebui să traducem „minunea albastră”, iar în limba engleză i s-a consacrat titulatura „The Blue Wonder”. Oricum am numi-o, această mașină este un automobil unic, din toate punctele de vedere. CMC a reeditat în septembrie 2016, după 14 ani, macheta transportorului Mercedes de mașini de curse de la mijlocul anilor ’50 ai secolului XX.
Să ne întoarcem puțin în timp: în 1954 constructorul Daimler Benz era puternic implicat în sportul auto, cu numeroase victorii la activ, fiind un adversar redutabil al concurenților săi, printre care se numărau Jaguar, Ferrari sau Maserati. Cursele auto erau foarte populare în Europa de vest, iar calendarul era unul foarte dens, punând la grele încercări echipele participante, care trebuia să parcurgă aproape săptămânal sute și chiar mii de kilometri între două mari premii. La finalul concursului, mașinile de curse erau încărcate în camioane greoaie și plimbate între circuitele din Germania, Franța, Italia, Spania, Elveția, Belgia sau Marea Britanie.
În 1954, camioanele de tonaj mare sau mediu nu erau un etalon de performanțe dinamice, ba chiar din contră. Serpentinele din Alpi dădeau serios de furcă transportoarelor încărcate cu mașini de curse, însă în cadrul departamentului de sport de la Mercedes Benz apare o idee: un transportor rapid, capabil să se deplaseze pe șosele cu ușurința unui automobil obișnuit, sau chiar a unuia sport, care să poată străbate în timp foarte scurt distanțele dintre circuitele europene și fabrica din Stuttgart.
Ideea a căpătat undă verde, iar inginerii Mercedes au combinat rapid elemente pe care le aveau la îndemână: un șasiu în X de la seria de lux S, un motor excepțional de la avangardistul cu „aripi de pescăruș” 300 SL, partea frontală a zonei de habitaclu a unui W120 Ponton. Și au concretizat combinația într-o caroserie futuristă, vopsită în culoarea preferată de marcă pentru camioanele Mercedes, adică albastru. Rezultatul? un transportor cu abilități de mașină de sport, cu o aparență aproape extraterestră printre autovehiculele utilitare ale anilor ’50, o adevărată „minune albastră”. O minune care nu putea transporta mai mult de o mașină sport pe platforma sa deschisă și care va rămâne un exemplar unic, fiindcă Daimler Benz nu va mai repeta experimentul și nici nu va mai realiza o altă copie a prototipului.
Mercedes Benz The Blue Wonder a creat suficientă vâlvă în jurul acestui concept și a contribuit la notorietatea diviziei de sport de la Mercedes, care oricum era ridicată la cote maxime de victoriile obținute pe circuite. Succesele în curse au continuat și în 1955, prefigurând o viitoare dominație în lumea sportului motorizat. Din păcate, tragedia de la Le Mans, atunci când o mașină 300 SLR a zburat literalmente în tribune și a ucis peste 80 de oameni, avea să modifice parcursul glorios al mărcii germane. Daimler Benz s-a retras din toate cursele auto la sfârșitul anului 1955 și nu a mai revenit decât aproape 40 de ani mai târziu.
Lesne de înțeles că și camionul albastru a rămas fără scopul pentru care a fost creat. A fost transportat în Statele Unite și a rămas o vreme în custodia muzeului Ford de lângă Detroit. Ulterior, a fost adus înapoi în Germania, iar în 1967 Rudolph Uhlenhaut, odinioară șeful diviziei de sport, ar fi luat decizia distrugerii / dezmembrării lui.
La începutul anilor ’90, Mercedes și-a adus aminte de celebrul de altă dată The Blue Wonder și a creat, în absența desenelor originale, o copie bazată pe fotografii și datele tehnice disponibile. Exemplarul, aflat în custodia muzeului Mercedes Benz, este o amintire vie a epocii de aur a săgeților argintii de la jumătatea anilor 1950.
Subiectul, cu adevărat fascinant, i-a incitat pe cei de la CMC să reproducă acest transportor la scara 1/18 în 2002. Ceea ce a rezultat a fost cu adevărat o piesă de referință pentru acest producător de machete. Însă iată că în 2016 am asistat la o reeditare a modelului, care a înglobat și o serie de îmbunătățiri față de ediția originală.
Primul contact cu macheta ne dă un indiciu despre vechimea proiectului: modelul este foarte greu, peste 2 kilograme, stratul de zamac fiind destul de gros, o practică mai puțin întâlnită la miniaturile mai noi. Deși nu toate detaliile sunt impecabile, ansamblul este impresionant. Vopseaua arată excelent, jantele și pneurile de asemenea. Prima ediție fusese criticată pentru aspectul farurilor, care aveau nituri de prindere. CMC a luat în seamă aceste observații la reeditare, eliminând niturile nu numai de la faruri, ci de la toate blocurile optice din față și din spate.
Ștergătoarele de parbriz sunt identice cu cele ale primei ediții, fiind turnate din plastic; poate că ar fi meritat o reproiectare, ținând cont că mai toate modelele noi de la CMC au ștergătoare metalice. Se observă o oarecare neglijență la montaj, în mai multe locuri apar urme de lipici iar una din roțile de rezervă a fost introdusă forțat în șurubul de prindere (ceea ce a dus la distrugerea filetului). Chederele geamurilor nu sunt perfecte, dar aici producătorul mai are de lucrat la toate modelele sale.
The Blue Wonder alături de unii dintre „donatorii de organe”
Mercedes Benz 300 SL a fost, în 1954, o apariție cel puțin la fel de spectaculoasă ca a transportorului albastru. Cu un șasiu tubular reticular și uși care se deschid vertical, creând imaginea unor aripi de pescăruș, 300 SL era dotat cu un motor puternic cu 6 cilindri în linie și injecție de benzină, o premieră în lumea automobilelor de serie de la acea dată. Blocul motor era înclinat cu 45 de grade de la verticală, pentru a putea fi înglobat în caroseria relativ joasă a fermecătorului coupe sportiv.
Mercedes Benz W120 „Ponton”, lansat în 1953, mașina care a furnizat zona de habitaclu a cabinei transportorului, a fost primul automobil al mărcii care integra aproape complet aripile și farurile în structura caroseriei. Aceasta era de tip autoportant și era proiectată în 3 volume, o expresie foarte modernă a stilului auto la acea vreme. Soluțiile tehnice și estetice etalate de W120 vor deveni soluții standard pentru industria de automobile în anii următori. Cabina originală a lui W120 a fost lățită pentru a putea fi adaptată la dimensiunile cerute de specificațiile lui The Blue Wonder.
Jantele au fost modificate față de cele de la prima ediție. Acum nu mai sunt albastre (așa cum sunt vopsite la exemplarul actual 1/1 din muzeul Mercedes Benz), ci argintii, în ton cu capacul central. Schimbarea s-a produs în urma cercetării mai atente a fotografiilor de epocă în care apare mașina originală (fotografii în exclusivitate alb-negru).
Dar adevăratul punct forte al modelului este sistemul de rampe de încărcare (fabricate din tablă de aluminiu), în întregime funcțional. Clemele care fixează rampele mobile în partea din spate sunt atașate unui ax transversal prin curele de piele, întocmai ca la modelul real. Cele 2 suporturi fixate pe roțile de rezervă se detașează și servesc la susținerea segmentelor mobile de rampe. Automobilul transportat se fixează pe platformă prin 4 cabluri metalice prevăzute în capete cu cârlige reglabile prin înfiletare, iarăși, o copie fidelă a sistemului de fixare real.
Interiorul, aparent nemodificat față de varianta de acum 14 ani, este foarte bine realizat. Scaunele sunt tapisate cu material textil în partea centrală, la fel ca și fețele interioare ale ușilor. Întreg bordul și părțile laterale ale scaunelor sunt îmbrăcate în vinilin albastru, iar podeaua este acoperită integral cu mochetă. Un amănunt care adaugă realism este reprezentat de marginile de cauciuc ale mochetei din zona centrală dintre scaune. Bordul are ceasuri lizibile, există chiar și un inel de chei la contact. Anumite detalii trădează totuși vechimea proiectului, cum ar fi grosimea relativ mare a volanului, sau a piesei de prindere a coloanei acestuia.
Motorul este greu accesibil, fiind plasat în spatele cabinei și este acoperit de 2 capote. Una din ele este complet detașabilă și fixată cu un șurub ce necesită o cheie specială (care există în cutia machetei). Abia după înlăturarea acesteia, cealaltă capotă se poate rabata, dezvăluind compartimentul motor. Aici piesele nu sunt numeroase, dar chiar dacă ar fi, ar fi greu de observat. Propulsorul, cu 6 cilindri în linie, o capacitate de 3 litri și peste 170 CP, cu injecție mecanică, putea imprima transportorului o viteză de 170 km/h, o cifră impresionantă chiar și în ziua de azi pentru un astfel de vehicul utilitar. În spatele motorului se poate zări bateria cu inscripția BOSCH; acesta este tipul de detaliu care te face să-ți dorești să ai în colecție o astfel de machetă.
Șasiul a fost la rândul lui tratat cu atenție și sunt multe elemente care pot fi evidențiate. Structura principală în X este metalică, lucru necesar având în vedere că macheta este masivă și are o greutate apreciabilă. Punțile sunt construite cu accente pe detalii iar suspensia este funcțională.
Pentru ședința foto am ales drept încărcătură un Mercedes Benz W196 aflat într-o stare precară, dar și mașina lui Rudolf Uhlenhaut, Mercedes Benz 300 SLR Coupe. În orice combinație cu bolizii sport ai anilor ’50 de la Mercedes, ansamblul arată fantastic. Transportorul The Blue Wonder este o imagine vie a epocii în care a fost creat, o mărturie a exercițiului de stil îndrăzneț, a gloriei mărcii Mercedes Benz și a entuziasmului care înconjura fenomenul curselor auto la acea vreme. Macheta își merită cu prisosință un loc privilegiat în vitrinele colecționarilor pasionați.