Mercedes Benz LO 2750, transportorul săgeților argintii

Ineditul lansării constă, mai ales, în producerea unui vehicul utilitar de către un fabricant premium, orientat în principal către reproducerea de machete de automobile rare, luxoase sau sportive. Dar CMC nu este la prima „abatere” de acest fel. Cu 10 ani în urmă, a lansat cu succes un alt transportor de mașini de curse, celebrul „blue wonder” („minunea albastră”), iar acum 5 ani a propus publicului pasionat un transportor marca Fiat, folosit în anii ’50 de Ferrari și Maserati. Acum, iată, este vorba de un camion ușor, un tip de vehicul des utilizat la vremea sa pentru livrări de marfă mai ales în zonele urbane.

Istoria camioanelor Mercedes Benz este, în perioada interbelică, puțin spectaculoasă. Ea a debutat cu camioane de tonaj mic, la fabrica din Gaggenau, unde inițial se produceau doar camioane de 1,5 – 2,5 tone capacitate.Camioanele mai grele, de 3, 4, 5 și chiar 8,5 tone aveau să intre pe piață abia începând cu 1930. Din 1935 – 1936 au intrat în producție și camioane foarte mari, de 10 tone. Însă cele de capacitate mică (de cca. 2-3 tone) au continuat să fie fabricate cu succes până la începutul celui de-al doilea război mondial. O inovație importantă a fost introducerea de către Mercedes Benz a motoarelor Diesel pentru vehicule utilitare, începând cu 1927. În paralel, camioanele mărcii erau dotate fie cu motoare cu benzină, fie cu autoaprindere.

Este și cazul acestui LO 2750, echipat cu motor Otto M65 sau Diesel OM65. În varianta Diesel, propulsorul avea 4 cilindri în linie, o capacitate de 4,9 litri și 65 de cai-putere. Astăzi, rolul micilor camioane a fost preluat de vehicule utilitare compacte (de cele mai multe ori carosate complet, în stil de monovolum). În anii ’30 la modă erau însă utilitarele de tip cabină simplă + șasiu, care beneficiau de varii platforme utilitare. CMC s-a oprit la clasica benă de camion, cu obloane și podea de lemn. Asta pentru că divizia de curse a mărcii Mercedes Benz a făcut aceeași alegere pentru transportul victorioaselor săgeți argintii.

În prezent, camioanele LO 2750 au dispărut aproape în totalitate de pe fața pământului, însă Mercedes Benz a restaurat un exemplar pentru muzeul mărcii, exact în schema de vopsire a transportoarelor de odinioară. CMC l-a replicat în primul rând pe acesta (din fotografii), dar va lansa în paralel alte două scheme de culoare (una dintre ele fără prelată), precum și o serie complet nevopsită.

Macheta este, parcă mai mult decât de obicei pentru un CMC, o simfonie de detalii și este realizată aproape în exclusivitate din materiale nobile, fiind evitat la limită plasticul. Deși în termeni uzuali ar trebui să încadrăm acest camion la categoria „diecast”, avem prea puțin zamac în cazul de față. Aripile? Din foaie de tablă. Capota? Din tablă, de asemenea. Jantele? Metalice și ele. Prelata? Textilă, bineînțeles. Curelele? Din piele. Rezervorul? Din tablă. Bena? Ei bine… pur și simplu, din lemn! Zona de habitaclu a cabinei este totuși turnată în zamac, iar plasticul completează aspectele de detaliu (geamuri, geamurile farurilor, piese din zona blocului motor). Poate că aceste mențiuni sunt suficiente ca să remarcăm că avem de-a face cu o lucrare de excepție, în care CMC a încercat să-și etaleze capacitățile de a fabrica machete la cel mai înalt nivel.

Sigur, luxul are un preț, deloc de neglijat. Mercedes Benz LO 2750 va fi printre cele mai scumpe machete din istoria CMC, ceea ce înseamnă că potențiala clientelă va fi destul de redusă. Și totuși… și totuși. În drumul spre perfecțiune, producătorul a ratat câteva detalii, cum ar fi grila radiatorului (integral din plastic, nici măcar perforată) sau farurile, care sunt flagrant nealiniate și orientate în sus. Plafonul cabinei este neglijent vopsit pe margine, tocmai acolo unde se îmbină cu restul cabinei albastre. Să notăm totuși că avem de-a face cu un exemplar de probă, o mostră (un „sample”) și să sperăm că cel puțin problema farurilor va fi remediată la producția de serie, iar defectul de vopsire al plafonului e un simplu accident. O altă mică „scăpare” sunt ramele metalice ale obloanelor benei, care în varianta exemplarului real sunt vopsite (în aceeași culoare cu restul benei). Însă acest amănunt este discutabil, pentru că aspectul metalic pune parcă mai bine în valoare detaliile spectaculoase. Obloanele sunt, bineînțeles, rabatabile și, privite de aproape, dezvăluie originea materialului precum și finețea lucrării. Zeci de șuruburi și nituri încadrează piesele de lemn, iar balamalele sunt, de asemenea metalice.

Imaginea de profil face deliciul oricărui colecționar pasionat: încă multe alte zeci de șuruburi pot fi observate în șasiu, acestea susținând cam toate elementele fixate aici – rezervorul sau cutiile de scule, treapta de sub cabină, arcurile cu foi, aripile, suportul de roată de rezervă. S-a mai obiectat în trecut asupra acestor șururburi vizibile pe machetele CMC, care în realitate nu există. Dar exact aici se concentrează farmecul unei machete premium: nu e greu să realizezi o machetă fidelă realității cu piese turnate din plastic și apoi lipite, în acest mod nu vor exista șuruburi de prindere. Însă aspectul acesta rafinat, de operă de ceasornicar, care pune în evidență originea materialului, este un efect aparte pe care numai anumiți producători îl pot imprima machetelor lor.

Dar cu riscul de a plictisi, lista detaliilor este mai lungă. Observați în poză că acele cutii de scule au propriile închizători; că rezervorul cu margini rotunjite și nituri la vedere este realizat din tablă; că roțile au piulițe reale și sunt detașabile; că farurile au rame metalice; că logo-ul mare Mercedes Benz și inscripția „DIESEL” de pe calandru sunt piese metalice fotodecupate; că semnalizatoarele mecanice sunt rabatabile (deși nu rămân în poziție orizontală). Și probabil că mai sunt și alte lucruri pe care nu le-am observat și le veți descoperi dacă veți coopta o astfel de piesă în colecție.

Prelata textilă este dintr-un material prea gros pentru această scară (aici CMC s-ar fi putut inspira din camionul Mercedes Benz L6600 realizat de Minichamps, care a folosit o pânză mai subțire). De aceea, în anumite ipostaze, prelata „cade” puțin nefiresc. Totuși, proiectanții s-au străduit să replice sistemul real de strângere, cu curele din piele. E în regulă, dar am fi preferat parcă mai mult realism, curelele și șnurul atârnă pe lângă machetă și veți avea puțin de lucru pentru a le ascunde. O dată prelata dată la o parte, alte detalii ni se dezvăluie. Scheletul coviltirului este metalic, iar traversele superioare sunt la rândul lor de lemn (am mai văzut așa ceva la un camion Schuco, nu este chiar o premieră). Din rațiuni de încărcare, la modelul real podeaua benei transportorului a fost coborâtă puțin sub nivelul maxim de înălțime al aripilor spate, un detaliu pe care CMC l-a respectat în reproducere. De aceea, au fost necesare două căi de ghidaj al roților (pentru mașinile încărcate în benă), care urcă și coboară peste aripi. La mijloc, în benă, sunt stocate cele două rampe detașabile de acces. Ele sunt detașabile și au fiecare câte două protuberanțe foarte subțiri la un capăt, acestea potrivindu-se în găurile special destinate pentru fixare. Sunt găuri atât pentru poziționarea lor „în lucru” cât și pentru stocare. În ambele situații, îmbinarea este perfectă. Inutil de menționat că atât căile fixe cât și rampele detașabile sunt metalice.

Deci, dacă vreți să vă jucați cu camionul, va fi distractiv, pentru că veți putea încărca diverse mașini ale epocii exact la fel ca în realitate, împingându-le pe rampe pe propriile lor roți. Noi am găsit la repezeală un Bentley Blower disponibil pentru ședința foto; știm, nu este cel mai potrivit model care să-i țină companie acestui transportor, dar săgețile argintii alergau la acel moment pe circuit, așa că ne-am descurcat cu ce am avut la îndemână.

Cu o asemenea bogăție de detalii la exterior, interiorul este, poate, puțin eclipsat. Vorbim, desigur, de habitaclu, care era, cu siguranță, de o simplitate dezarmantă și la modelul real. Dar totul este corect reprodus și, dacă vă chinuiți puțin, ați putea rabata șezutul banchetei pentru a admira bateria (noi nu am reușit). Dar este important de reținut că există un sistem de închidere funcțional pentru uși: un mic nit rotunjit, împins probabil de un arc, poziționat pe cant în dreptul clanței, fixează ușa în poziție. Din păcate, clanțele nu sunt mobile, dar au un aspect destul de realist, atât la interior cât și la exterior.

În fine, am lăsat la urmă motorul, pentru că aici CMC nu avea cu ce să ne mai uimească în ceea ce privește detaliile (în ceea ce privește funcționalitatea, timpul nu e încă pierdut). Un banal motor diesel, cu puține elemente anexe; fără îndoială, și compartimentul motor al camionului real este destul de aerisit. Un ultim amănunt, capota motorului (din tablă) este complet detașabilă și este compusă din 3 părți distincte (2 laterale și capacul superior).

Din păcate, caracterul excepțional al acestei piese de colecție ne-a dus cu gândul la faptul că pasionații vor fi puși în fața unei situații lose/lose: ori vor „pierde” o sumă substanțială la achiziționarea ei (pentru că prețul este într-adevăr colosal pentru o machetă 1/18), ori vor pierde șansa de a avea o reproducere de referință în colecția lor. Pentru cei interesați, nu uitați nici de celelalte variante anunțate: cea în memoria co-fondatorului mărcii CMC, Herbert Nickerl și inscripționată cu numele acestuia, cu prelată, în două nuanțe de verde și jante roșii, cea fără prelată, într-o combinație de culori mult mai veselă (roșu-galben) precum și cea complet nevopsită, care pune în evidență materialele din care e realizat modelul.

versiune în limba engleză

Text și foto: Ionuț Pârjolescu | Machete 1/18