Brescia - Roma și retur

Alfa Romeo 6C 1750 Gran Sport | 1929 | CMC

CMC își onorează clienții fideli (și nu numai) în această toamnă cu o nouă apariție de excepție: Alfa Romeo 6C 1750 GS (Gran Sport), un reper important în istoria automobilistică interbelică. Macheta, anunțată la începutul lui 2015, este deja disponibilă în magazinele de profil.

6C este un nume generic pentru mai multe automobile fabricate de uzina Alfa Romeo pentru o lungă perioadă de timp, începând cu anul 1927, sub această titulatură fiind incluse atât modele de stradă cât și mașini de curse. Toate aveau un element comun, fiind dotate cu motoare de 6 cilindri în linie. Proiectul de bază a fost crearea unei mașini ușoare cu performanțe sportive, facil de manevrat în condiții obișnuite (pe stradă), dar capabilă de rezultate de top în marile concursuri sportie ale vremii. Anterior, marca italiană producea modelul RL, considerat la mijlocul anilor 1920 prea masiv și greoi pentru a mai putea fi implicat cu succes în competiții. Inițial, Alfa 6C a avut un motor de 1500 cmc, care a fost înlocuit 2 ani mai târziu de un propulsor de 1750 cmc. La vremea respectivă, Alfa Romeo producea doar șasiurile, echipate complet și motorizate, construcția caroseriilor fiind opera mărcilor James Young, Carozzeria Touring Superleggera sau Zagato.



Alfa 6C 1500 a fost un experiment de real succes, producția sa ridicându-se la aproape 3000 de exemplare. Marea majoritate dintre acestea au fost dotate cu un motor cu un singur ax cu came în cap, dar au existat și 200 de mașini cu dublu ax cu came în cap (DOHC) – versiunile Sport și Super Sport. Din 1929, capacitatea cilindrică a crescut la 1,75 litri (Alfa Romeo 6C 1750). Din nou, versiunea de bază era oferită cu motor SOHC (un singur ax cu came), în timp ce multiplele variante sport (Gran Turismo, Sport, Gran Sport, Super Sport etc.) beneficiau de motorul de tip DOHC. O parte dintre ele aveau în plus și un sistem de supraalimentare prin intermediul unui compresor mecanic. Modelele 1750 au câștigat aproape toate cursele la care au participat în 1929 și 1930. Între marile victorii ale mașinii s-a numărat și celebra competiție italiană Mile Miglia, ediția din 1929. La bordul vehiculului câștigător s-au aflat piloții Giuseppe Campari și Giulio Ramponi.



Povestea 6C a continuat ulterior cu motoare de capacitate din ce în ce mai mare (6C 1900 în 1933, 6C 2300 din 1934, 6C 2500 din 1938), poveste ce a culminat după război cu 6C 3000 (din 1948). Producția lui 2500 a fost întreruptă în anii războiului, însă a fost reluată după aceea, ultimele exemplare fiind fabricate în 1952. Asamblarea lui 6C 3000 a fost sistată în 1954. În paralel, au existat multiple versiuni dedicate exclusiv circuitelor, între care o mențiune specială îi revine modelului Aerodinamica Spider, construit între 1935 și 1937 în orașul italian Fiume (astăzi Rijeka, Croația), opera unui dealer specializat în vânzarea mașinilor Alfa Romeo.

Modelul 6C 1750 Gran Sport, aflat azi în custodia muzeului Alfa Romeo din Arese, este tipic pentru design minimalist al mașinilor de curse de la sfârșitul deceniului trei al secolului XX. Pragmatism și eleganță moderată, putere și anduranță, caracteristici bine disimulate într-o siluetă ce pare firavă la prima vedere.

Dar în cursa de 1000 de mile de pe șoselele Italiei nu e loc pentru mașini firave. 130 de automobile se aliniază la start, la 12 aprilie 1930 (însă doar 73 vor termina întrecerea). Printre ele sunt multe Alfa Romeo, iar majoritatea piloților sunt italieni. Achille Varzi, Tazio Nuvolari sau Giuseppe Campari sunt nume de piloți celebri în toată Italia, iar Alfa Romeo i-a angajat pe toți trei pentru a concura sub culorile sale. Câștigător va fi Nuvolari (copilot Gianbattista Guidotti), care termină traseul Brescia – Roma – Brescia în 16 ore și 19 minute, dar Varzi și Campari îi vor succeda pe pozițiile doi și trei. Mai mult, cea de-a patra sosită la final va fi tot o Alfa Romeo. De fapt, primele 4 mașini sunt toate același model: Alfa Romeo 1750 Gran Sport Spider Zagato. Legenda spune că, o vreme, Varzi s-a aflat la conducerea cursei. La lăsarea serii, Nuvolari l-ar fi urmărit îndeaproape cu farurile stinse pe Varzi, pentru a le aprinde doar în momentul în care a fost sigur de depășirea celui care-i era concurent și coechipier deopotrivă.


Într-un raport dimensiune / preț, noua machetă Alfa Romeo de la CMC dezamăgește puțin: este chiar mică. Este, în schimb, expresia fidelă a mașinii care s-a impus acum mai bine de 85 de ani în marile concursuri auto din Europa.

Nimic surprinzător pentru producătorul CMC, totul este acolo unde ar trebui să fie. Peste 1600 de piese asamblate aproape perfect pentru a crea o imagine cât mai veridică a automobilului real. Am folosit pentru fotografii un exemplar care nu a fost destinat vânzării, un “sample” pus la dispoziție de autoart.ro, însă, foarte probabil, identic cu producția de serie lansată pentru public. Formele caroseriei sunt excelent redate, dar stratul de vopsea aplicat pare ușor mai gros și mai puțin uniform decât standardul cu care ne-a obișnuit CMC, în special în zona ușilor. Acest fapt este sesizabil în reflexiile din profil, însă nu este un detaliu care să deranjeze în mod deosebit. Miniatura are o mulțime de detalii funcționale, cum ar fi bușoanele care se pot deschide (unul pentru alimentarea cu benzină și altul pentru pompa de ulei, plasată într-o carcasă metalică figurată în habitaclu în zona copilotului), direcția cu cremalieră sau capacele de protecție ale farurilor, care sunt detașabile.



Un element surpriză este acoperișul textil, care deși nu este descris în broșura ce însoțește modelul ca fiind funcțional… este totuși funcțional. Pentru siguranță, curelele de piele care îl securizează (la fel ca la modelul real) sunt dublate de o cusătură pe mijloc. Îndepărtarea acesteia relevă însă un detaliu rar pentru această scară: articulațiile metalice, destul de complicate de altfel, permit deplierea acoperișului. Din păcate, nu este unul complet, partea din spate lipsește. Nu am reușit să aflu dacă acest amănunt corespunde sau nu realității. Dacă țineți la integritatea modelului, ar fi mai bine să nu încercați această manevră. Până la urmă, este vorba de un roadster veritabil, a cărui menire era să fie pilotat de bărbați adevărați, care nu se împiedicau de vreo ploaie trecătoare în drumul lor spre victorie.



De menționat că ștergătoarele, ca și tija de legătură dintre ele, sunt piese de metal, foarte fin redate și, tocmai de aceea, foarte sensibile. În combinație cu un parbriz de plexiglas puțin tensionat, pot sări foarte ușor din locașurile lor, dar poate că această problemă este prezentă doar la acest sample.

Spițele roților au fost realizate cu mare atenție, în ton cu machetele CMC mai recente. Spițele sunt suficient de groase și sunt în marea lor majoritate drepte, în comparație cu modele mai vechi unde erau ușor vizibile spițe strâmbe. Spre deosebire de Ferrari California sau Alfa 8C 2900, s-a renunțat la rulmenții roților, un artificiu care punea, de asemenea, probleme integrității mașinii, eliminându-se astfel riscul alunecării de pe suprafețe care nu sunt perfect plane.



Interiorul este destul de bine realizat, deși volanul foarte simplu n-ar fi fost oricum o problemă. Bordul are ceasuri ușor lizibile, iar schimbătorul de viteze este mobil, deși este, iarăși, o funcționalitate de care n-ar trebui să abuzați. Deja un lucru obișnuit, banchetele sunt tapisate cu piele. Și tot în maniera obișnuită, toate elementele motorului sunt redate cu precizie, tot propulsorul aflându-se sub o capotă fabricată din tablă subțire. Un alt detaliu demn de remarcat este plasa metalică ce protejează calandrul, care este real țesută (deci nu este doar fotodecupată). În partea ei superioară tronează sigla Alfa Romeo care, deși este foarte greu observabilă din cauza farului central, nu a fost totuși omisă. Șasiul este, de asemenea, o mică operă de artă, rezervorul de benzină metalic și alte diverse conducte sau leviere confirmă acest fapt.



Întregul ansamblu a fost așadar excelent tratat, cu maxim de detalii posibil, fiecare element fiind redat pentru a corespunde cât mai mult realității. Modelul se încadrează cu succes între reproducerile mașinilor interbelice realizate până acum de CMC, cum ar fi Audi 225, Bugatti Atlantic, Mercedes Benz SSKL, Bugatti Corsica ori Alfa Romeo 8C Touring. Singurul obstacol în calea colecționarilor este, bineînțeles, prețul, de această dată (și) mai mare decât al modelelor menționate. Dar, cel puțin deocamdată, producătorul nu se teme de concurență pe segmentul miniaturilor auto premium la 1/18, este deci foarte proabil ca tendința prețurilor ridicate să se mențină, în cazul lui CMC, și pe viitor.

Acest material a fost realizat cu sprijinul autoart.ro.


Text și foto: Ionuț Pârjolescu | Machete 1/18

Pin It on Pinterest