Opel Diplomat
1964 | BoS Models
În 1964, Opel înlocuia, în oferta sa de lux, modelul Kapitan (generația 1959) cu un automobil cu un aspect mult mai modern. Se lansa așa-numita gamă KAD – Kapitan / Admiral / Diplomat. Toate cele 3 modele foloseau aceeași caroserie (arătau, deci, aproape identic la exterior), însă diferența o făceau dotările și, mai ales, motoarele cu care erau echipate.
În a doua jumătate a anilor 50, dar și în anii care au urmat, unii producători europeni și-au căutat inspirația în piața americană de automobile, una mult mai dinamică și mai competitivă decât cea de pe bătrânul continent. Astfel, dimensiunile berlinelor considerate vârf de gamă au crescut, și același lucru s-a întâmplat deseori și cu cilindreea motoarelor de sub capotă. Opel KAD sau Mercedes Benz W 112 sunt doar 2 exemple în acest sens. Desigur, de cele mai multe ori creșterile de dimensiuni și capacități cilindrice au fost timide și nu au ajuns niciodată la nivelul maxim de opulență de peste Ocean. Designul exterior a avut, în Europa anilor ’60 ai secolului trecut, un avantaj față de piața americană, unde, până în 1975, forma rotundă a farurilor a fost impusă de lege. În 1961, Citroen AMI 6 este primul automobil de mare serie cu faruri rectangulare, urmat la scurtă vreme de Ford Taunus 12M. Curând, și Opel urmează această tendință, cu tripleta Kapitan / Admiral / Diplomat.
În 1964 Opel aparținea deja de multă vreme concernului General Motors, așadar nu e greu de intuit de ce noile Opel KAD aveau un aer mult mai american decât alte automobile europene. Caroseria lată, cu forme rectangulare, combinată cu farurile dreptunghiulare depășea cu mult design-ul relativ învechit al concurenților direcți. Aerul proaspat al modernității era confirmat de propulsoarele de capacitate mare. Modelul de bază al tripletei era Opel Kapitan, Admiral fiind considerată o versiune intermediară. Opel Diplomat era cea mai luxoasa variantă dintre cele 3 Opel-urei KAD. Dacă Admiral sau Kapitan erau dotate cu motoare de 6 cilindri în linie de 2,6 și 2,8 litri, Diplomat a beneficiat de motoare Chevrolet cu 8 cilindri în V, de 4,6 litri (la lansare) și de 5,4 litri (din 1966). Motorul lui Opel Diplomat din anul lansării era așa-numitul Chevrolet „small block” V8 de 4.638 cmc. În funcție de alimentare, propulsorul oferea între 185 și 283 CP, ajungând până la 315 CP, în cazul în care carburatoarele erau înlocuite de injecția de benzină. Opel a ales o alternativă mai „cuminte”, de doar 187 CP. Transmisia lui Opel Diplomat era întotdeauna automată, fiind asigurată de o cutie de viteze de tip Powerglide cu 2 trepte.
Pe lângă sedan (berlină) a mai existat și o caroserie de tip coupe, produsă în serie mică de firma Karmann. Prețul unui coupe Diplomat era de 25.000 DM, ceea ce echivala în acei ani cu valoarea a 7 broscuțe Volkswagen. Proiectul Opel KAD nu s-a concretizat într-un succes comercial, în ciuda aparenței americane a modelului. Opel-urile KAD (generația A) s-au fabricat între 1964 și 1968 într-un număr de 89.277 de exemplare (din care doar 9.152 de bucăți Opel Diplomat) . Pentru o perioadă similară (de 5 ani), generația anterioară Kapitan fusese fabricată într-un număr de 145.618 de exemplare. În 1969 a apărut a doua generație a tripletei KAD (generația B). Cu dimensiuni ceva mai reduse, KAD B a avut și mai puțin succes: până în 1977 s-au produs doar 61.559 de exemplare. Criza petrolului din 1973 a orientat clientela europeană spre mașini de dimensiuni mai mici, cu motoare de capacitate mai mică (dar mai eficiente) și cu caroserii mai practice (de tip hatchback). Dintr-o astfel de perspectivă, marile Opel-uri Kapitan, Admiral sau Diplomat deveniseră desuete spre sfârșitul perioadei lor de fabricație. Totuși, Opel n-a încetat să producă mașini relativ mari, cu motoare mari și puternice.
Urmașul direct al KAD-urilor a fost Opel Senator, care s-a produs între anii 1978 și 1993, cu motoare de capacitate de până la 3 litri (plus unul de 4 litri într-o versiune a tunerului spaniol Irmscher). De altfel, și berlinele mari care au urmat lui Senator (Omega, Vectra) au avut parte de motorizari de până la 3,2 litri în anumite perioade. Abia în zilele noastre (începând cu 2013), cea mai mare limuzină Opel, Insignia, se limitează la motoare de maxim 2.000 cmc. Poate că acest fapt este un fel de recunoaștere a multiplelor încercări (nu foarte reușite) ale mărcii de a concura la nivel de top cu branduri de tipul Mercedes sau BMW, lucru ce n-a fost luat niciodată în serios de rivalii susnumiți și nici de clienții fideli ai Opel.
Până de curând, era aproape imposibil de găsit un Opel la scara 1:18. Cu excepția unui model Kapitan din anii ’50 produs de Minichamps, oferta era aproape inexistentă. Producătorul BoS a lansat însă în ultima vreme mai multe modele Opel ale perioadei ’50-’80. Kapitan, Rekord, Ascona sunt o parte din machetele care reproduc mașini ale companiei germane. Toate produsele BoS sunt însă fabricate din rășină, modelele neavând uși sau capote mobile.
În comparație cu alte machete BoS, Opel Diplomat are mai multe puncte negative de luat în considerare. Există mici detalii care ar fi putut fi mai bine executate. Astfel, banda argintie (presupus cromată) de la baza ușilor are imperfecțiuni sesizabile la vedere și atingere. Semnalizatoarele din spate sunt, din păcate, doar vopsite, nefiind piese separate de plastic. Geamurile sunt facute dintr-o folie subțire și flexibilă din plastic. Detaliul este completat de ramele cromate ale geamurilor, care împreună cu chederele aferente sunt figurate prin tipărire direct pe folie. Pentru comparație, un alt producător de machete din rășină la prețuri accesibile, Otto, s-a străduit mai mult în cazul unor modele (Renault 8S, de exemplu) să figureze acele elemente în relief, chiar dacă aceasta a dus în final la un rezultat cu mai multe imperfecțiuni. Deși detaliul ramelor și chederelor e observabil doar de foarte aproape și doar la o examinare foarte atentă, amănuntul știrbește puțin din farmecul general al machetei.
La capitolul reușite se poate remarca partea frontală, cu tot cu mască și faruri, chiar dacă unul din farurile de ceață pare lipit puțin strâmb la exemplarul din fotografii. Înscrisurile (de pe laterale sau portbagaj) par a fi piese fotodecupate și arată, la rândul lor, foarte bine. Capacele jantelor sunt, de asemenea, excelent redate, fiind real perforate, chiar dacă modelul ales pentru ele nu este cel mai reprezentativ pentru Opel. Restul detaliilor este într-o notă peste medie, de la numere de înmatriculare, clanțe sau oglinda retrovizoare și terminând cu interiorul sau blocurile optice din spate.
Pentru colecționarii de machete premium, achiziționarea unei machete din gama BoS implică anumite riscuri, de genul descoperirii unor detalii mai puțin plăcute precum cele enumerate mai sus. Totuși, miniatura, în ansamblul său, arată foarte bine, expunerea sa alături de alte modele ale perioadei (europene sau americane) punându-i mai bine în valoare nota personală. În final, alegerea unui exemplar Opel pentru colecția personală este o acțiune subiectivă, care poate depinde de estetica unui Diplomat, de atașamentul față de marcă sau de alte criterii personale.
Text și foto: Ionuț Pârjolescu | Machete 1/18