Bentley 4 1/2 Litre "Blower"
1930 | Minichamps
Fascinația pentru unele automobile nu se estompează niciodată, oricât de departe s-ar situa în trecut epoca de glorie a acestora. Este și cazul roadsterului Bentley 4 1/2 litre, supranumit Blower. Ajuns în prim planul industriei auto în anul 1929, Bentley Blower este astăzi o piesă extrem de interesantă la scara 1/18.
Bentley 4 ½ Litre
Compania Bentley Motors a fost înființată în 1919 de frații H.M și W.O. Bentley la Cricklewood, în Marea Britanie. A fost inițial orientată către producția de automobile de stradă cu caracter sportiv în serie mică. După 12 ani de activitate independentă, în 1931 firma a fost vândută companiei Rolls Royce. În 1927, producătorul britanic a înlocuit în oferta sa modelul 3 Litre (prima mașină a mărcii) cu unul mai puternic, dotat cu un motor de 4,4 litri. A fost, de fapt, unul dintre ultimele Bentley “autentice” (alături de modelul 6 ½), înainte ca afacerea să fie vândută celor de la Rolls Royce. 4 ½ Litre era un automobil greu, dar beneficia de un șasiu robust, necesar pentru a susține masivul motor cu 4 cilindri în linie. Propulsorul era unul modern, judecând după standardele vremii. Volumul de 4,4 litri furniza 110 CP în cazul variantelor de caroserie Touring și 130 CP în cazul versiunilor de competiție. Cele 4 supape pe cilindru, înclinate la 30°, erau acționate de un singur ax cu came în cap, iar aprinderea era dublă.
Bentley Blower
Între 1927 și 1931 s-au fabricat 720 de modele 4 ½, dintre care 55 au fost dotate cu un sistem de supraalimentare prin compresor mecanic, acestea din urmă fiind, de regulă, destinate competițiilor. Varianta cu compresor mecanic de tip Roots a fost poreclită “Blower Bentley”. W.O. Bentley, inginerul șef și co-fondatorul companiei, a refuzat modificarea motorului pentru încorporarea unui compresor. Astfel, s-a ajuns la o soluție de compromis în care compresorul Roots a fost poziționat în fața motorului, în afara caroseriei. Această soluție constructivă a dat un aspect impresionant și ușor de recunoscut modelelor supraalimentate. O altă consecință a fost creșterea greutății distribuite pe puntea din față și accentuarea comportamentului subvirator al mașinii. Pe lângă alte particularități tehnice (un sistem special de lubrifiere și un arbore cotit modificat față de varianta de bază), Bentley Blower a fost dotat și cu elemente de protecție suplimentare. Cele 2 carburatoare care alimentau compresorul au fost acoperite de o plasă metalică. Similar, rezervorul de benzină (poziționat în spate) a fost acoperit și el de o plasă metalică, pentru a preveni evenimente neprevăzute în timpul curselor.
În deceniul 3 al secolului XX, faima și imaginea sportive a mărcii Bentley a fost susținută de un grup de aproximativ 20 de tineri bogați, care au pilotat efectiv mașini Bentley în cursele auto din Europa și au și câștigat multe dintre acestea. Acești tineri au fost supranumiți “Bentley Boys”.
Bentley Boys
Evident, în anii ’20 deținerea unui automobil este încă un vis intangibil pentru marea majoritate a europenilor. Se înțelege că posesia unui autoturism sportiv este chiar mai mult decât atât. Există, desigur, piloți talentați, dar participarea la cursele auto este mai mult apanajul unei clase de bărbați foarte bogați care sunt în același timp și foarte curajoși și dornici de aventură. Să cheltuiești o avere pentru un vehicul pe 4 roți, o avere pe care poți să o faci praf într-o fracțiune de secundă, nu este chiar la îndemâna oricui. Nemaivorbind de riscurile imense asumate într-o perioadă în care nu se inventaseră nici căștile rigide și nici centurile de siguranță.
În acest context, băieții Bentley sunt eroii zilei. Dintre ei se ridică mai presus Woolf Barnato, care achiziționează pachetul majoritar de acțiuni ale companiei în 1925. Un alt Bentley Boy este Tim Birkin, cel care propune îmbunătățirea modelelor sport prin supraalimentarea motoarelor în locul creșterii capacității cilindrice. W.O. Bentley se opune, dar noul proprietar, Barnato, încurajează proiectul. În acest fel a luat naștere (în 1929) modelul 4 ½ Litre Blower.
Bentley la Le Mans
Mașinile Bentley au dominat autoritar între 1927 și 1930 cursa de 24 de ore de pe circuitul de la Le Mans. În 1927, Dudley Benjafield și Sammy Davis un au ocupat primul loc cu un Bentley 3 Litre. În 1928, victoria aparține unui 4 ½ Litre normal aspirat (fără compresor) cu W. Barnato în echipaj, iar un alt 4 ½ termină pe locul 5. În 1929, victoria este zdrobitoare: primele 4 locuri sunt adjudecate de mașini Bentley. Câștigătorul este, de această dată, un 6 ½ Litre, condus de cuplul Barnato – Birkin. Locurile 2, 3 și 4 sunt ocupate de modele 4 ½ normal aspirate.
În 1930 sunt 5 Bentley-uri la start, 3 modele 6 ½ si 2 versiuni 4 ½ cu compresor. Cursa este câștigată de un 6 ½ (din nou cu Woolf Barnato la volan), iar locul 2 îi revine tot unui 6 ½. Cele 2 Bentley-uri 4 ½ supraalimentate (cu numerele de concurs 8 și 9) abandonează, din păcate, la fel ca și un al treilea 6 ½.
Blower #8
Deși apăruse în 1929, Bentley 4 ½ Blower a fost lansat puțin prea târziu pentru a mai fi înscris la Le Mans în acel an. Însă în 1930 au fost 2 echipaje supraalimentate la start, ambele concurând sub numele “Honourable Miss Dorothy Paget”. Ms. Paget era un personaj ciudat. Fiică de aristocrat britanic, paria milioane de lire la competițiile sportive, fiind supranumită regina curselor de cai. Printre altele, a finanțat această dublă apariție Blower la renumita cursă franceză.
Numărul 8 în concurs a fost condus de un cuplu britanico-italian: piloții Dudley Benjafield (cel care câștigase competiția în 1930, tot la volanul unui Bentley) și Giulio Ramponi. Lucrurile au mers însă prost pentru cele două 4 ½, ambele mașini fiind nevoite să abandoneze în tururile 138 (nr.9, pilotat de Tim Birkin și Jean Chasagne) și, respectiv, 144 (nr.8). În clasamentul final au fost, dintre cele care nu au terminat cursa, automobilele cu cele mai multe tururi de pistă (locul 10 pentru nr.8 și locul 11 pentru nr.9). Mai mult, mașina cu nr.9 a înregistrat și cel mai rapid tur de pistă, cu 6 minute și 48 de secunde.
Bentley 4 ½ Blower nu a avut succesul scontat pe circuitele vremii, fiind deseori trădat de mecanică în cursele de anduranță, în contrast cu versiunea simplă, aspirată, a aceluiași 4 ½. Singura poziție notabilă într-o competiție a versiunii Blower a fost un loc 2 la Marele Premiu al Franței din 1930, pe circuitul de la Motlhery (pilot: Tim Birkin).
Moștenirea
În 1931, epopeea Bentley intra într-o nouă eră. Sub auspiciile crizei economice globale, o lume întreagă apunea. Compania era vândută către Rolls Royce, participarea bolizilor Bentley la cursele de anduranță se încheia, producția modelului 4 ½ era oprită. În ciuda performanțelor modeste, Bentley 4 ½ Blower a devenit, peste ani, marca belle-epoque a curselor auto din anii ‘20. Pasiunea cu care a fost construit, silueta sa inconfundabilă cu șasiul scurt și înalt și compresorul etalat, aura băieților-Bentley și ghinionul care l-a însoțit în competiții au fost tot atâtea argumente pentru nașterea unei imagini simbol și a unei legende care a depășit, poate, faima modelului la vremea sa. Astăzi, exemplarele care au supraviețuit sunt foarte rare și sunt evaluate la peste 1 milion de euro, atunci când apar la licitații.
Prezența unui Bentley Blower face cinste oricărei colecții 1/18, fie că modelul s-ar găsi în compania unor mașini de stradă, fie a unor bolizi de curse. Alături de supercar-uri din toate timpurile sau de star-uri interbelice, Bentley Blower este un exponent al unei epoci romantice a sporturilor motorizate.
Bentley Blower 1/18
Companiile producătoare de machete la scara 1/18 au prins în ultima vreme gustul unor strategii de marketing, necesare pe o piață cu produse din ce în ce mai scumpe de la an la an. Una din aceste strategii este anunțarea producțiilor limitate la “doar” câteva mii de exemplare. Dacă este să ne luăm după stocurile existente în prezent prin magazinele online, serii limitate de 5-6 mii de bucăți sunt încă disponibile după 5-6 ani de la lansare.
Această modă, a anunțării seriilor limitate, nu atinsese această scară în urmă cu 7, 8 sau 10 ani. Dar, cel mai probabil, producția anumitor modele a fost drastic limitată. Un indiciu în sprijinul acestei supoziții este faptul că anumite machete dispar relativ rapid de pe piață după lansare, iar azi se găsesc cu greu pe site-urile de licitații la prețuri care, uneori, depășesc un prag de decență. Este cazul unor producții reușite de la Minichamps, cum ar fi camionul Mercedes Benz L6600 sau Bentley Blower 1930. Deocamdată, ne rezumăm la acesta din urmă.
Modelul de față a fost lansat în noiembrie 2007 la un preț de aproximativ 180-200 de euro și a dispărut relativ repede de pe site-urile magazinelor. Nivelul de detaliere era, cu siguranță, mai ridicat decât media produselor Minichamps, dar și prețul era mărit în consecință.
Acest model ar putea fi analizat prin comparație cu produsele CMC similare, lansate cu un an sau doi mai devreme. E vorba de mașinile de curse de anduranță interbelice Mercedes targa Florio (2005) sau Mercedes Benz SSKL Mille Miglia (2006). Ambele erau disponibile la prețuri sensibil apropiate de Bentley Blower de la Minichamps (în jur de 200 de euro).
Din acest punct de vedere, realizarea Minichamps a fost un compromis care s-a tradus în oferirea de detalii folosind materiale și soluții tehnice mai ieftine. Astfel, capotele motorului, cu fante perfect perforate sunt, de fapt, turnate în plastic. CMC a optat, la capotele modelului SSKL, pentru tablă de cupru, cu tot cu fante perforate. Grilele de protecție ale farurilor și grilajul calandrului sunt, la Bentley, piese metalice fotodecupate. La Mercedes Benz SSKL grila de protecție a radiatorului este realizată dintr-o plasă metalică întrețesută. Spițele jantelor lui SSKL sunt metalice, cele ale lui Bentley din plastic. Bentley-ul are amortizoarele mecanice turnate în plastic și slab figurate, la SSKL acestea sunt adevărate opere de artă, lucrate, bineînțeles, în metal.
Lista comparațiilor ar putea continua în defavoarea piesei Minichamps dacă se analizează interiorul sau felul în care sunt redate alte detalii, nemaipunând la socoteală micile găselnițe CMC, cum ar fi direcția cu cremalieră sau bușonul de benzină (din tablă) care poate fi deschis. Se poate, totuși, remarca planșa de bord a lui Bentley, care (în fine!) se poate compara de la egal la egal cu o realizare CMC.
Există un punct în care Minichamps greșește grav, și anume relieful jantelor și al pneurilor. Roțile unor mașini britanice sau francize interbelice (Bentley, Alvis, Delahaye, Bugatti Atlantic) au un design ușor de recunoscut, cu pneuri ușor bombate în profil și butuc central ușor ieșit în afară. Minichamps a ratat reproducerea acestui detaliu, rezultatul fiind un profil destul de “plat”. Iarăși, dacă vorbim de un CMC, Bugatti Atlantic s-a apropiat mai mult de forma reală a ansamblului cauciuc-jantă.
Ar trebui să amintim și părțile bune ale modelului. Silueta, așa cum ziceam mai sus, incofundabilă a lui Bentley 4 ½ este excelent redată. E adevărat că multe piese sunt din plastic, dar acest lucru nu se observă decât la o examinare foarte atentă. Fotodecupajele dau savoare detaliilor iar rezultatul de ansamblu este peste medie. Avem totuși de-a face cu o machetă premium și acest lucru nu e prea greu de observat.
Cel mai important, Bentley Blower este o machetă rară. O producție (probabil) limitată și un apetit al colecționarilor pentru acest model îl face destul de greu de găsit, cel puțin de găsit la prețuri rezonabile și într-o stare decentă. Satisfacția de a avea o raritate în colecție este un sentiment des întâlnit printre colecționari. Atunci când e combinată cu o realizare foarte bună, vorbim de o piesă pentru care merită să faci sacrificii, în ideea de a o adăuga la colecție.
Post Scriptum
Minichamps a anunțat reeditarea machetei Bentley Blower cu numărul #8 de concurs. Pentru fanii modelului care au ratat achiziționarea ei în trecut, este o nouă ocazie de a avea, la un preț relativ decent, o machetă destul de căutată și deseori supraevaluată.
Text și foto: Ionuț Pârjolescu | Machete 1/18